9 definiții pentru drăcărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂCĂRÍE, drăcării, s. f. (Pop. și fam.) Drăcie. – Drac + suf. -ărie.

DRĂCĂRÍE, drăcării, s. f. (Pop. și fam.) Drăcie. – Drac + suf. -ărie.

drăcăríe sf [At: CREANGĂ, A. 308 / Pl: ~ii / E: drac + -ărie] (Pop) 1-4 Drăcie (1, 2, 5, 6, 12). 5 (Rar) Drăcime (1). 6 Mijloace și formule magice folosite pentru transformarea miraculoasă a lucrurilor, pentru lecuire etc. Si: farmec (3), vrajă. 7 (Fam) Afacere încâlcită, necurată Si: (rar) drăcie (11).

DRĂCĂRÍE, drăcării, s. f. (Mold.) 1. Ciudățenie, minunăție, drăcie (2), drăcovenie. Toate cîte sînt pe lume le-am știut, dar drăcăria asta abia acum am aflat-o! SADOVEANU, N. F. 98. Petruță era gata, în fața mașinii, dîndu-i tîrcoale și plecîndu-se cu pumnii pe genunchi, să studieze secretul «drăcăriei». C. PETRESCU, R. DR. 83. Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare: o namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri, și tot atunci striga în gura mare că crapă de foame. CREANGĂ, P. 241. 2. Năzbîtie, poznă, șmecherie. Cîte drăcării le vin în cap, toate le fac. CREANGĂ, A. 38. 3. Farmec, vrăjitorie. Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare ștrașnică care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpînu-său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit. id. ib. 101.

drăcărie f. drăcovenie: câte drăcării le vin în cap CR.

drăcăríe f. Fam. Drăcie. mare mulțime de dracĭ: se adunase toată drăcăria pămîntuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drăcăríe (pop., fam.) s. f., art. drăcăría, g.-d. art. drăcăríei; pl. drăcăríi, art. drăcăríile

drăcăríe s. f., art. drăcăría, g.-d. art. drăcăríei; pl. drăcăríi, art. drăcăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRĂCĂRÍE s. v. drăcie, drăcovenie, năzbâtie, poznă, ștrengărie.

drăcărie s. v. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. NĂZBÎTIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

Intrare: drăcărie
drăcărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăcărie
  • drăcăria
plural
  • drăcării
  • drăcăriile
genitiv-dativ singular
  • drăcării
  • drăcăriei
plural
  • drăcării
  • drăcăriilor
vocativ singular
plural

drăcărie

  • exemple
    • Toate cîte sînt pe lume le-am știut, dar drăcăria asta abia acum am aflat-o! SADOVEANU, N. F. 98.
      surse: DLRLC
    • Petruță era gata, în fața mașinii, dîndu-i tîrcoale și plecîndu-se cu pumnii pe genunchi, să studieze secretul «drăcăriei». C. PETRESCU, R. DR. 83.
      surse: DLRLC
    • Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare: o namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri, și tot atunci striga în gura mare că crapă de foame. CREANGĂ, P. 241.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cîte drăcării le vin în cap, toate le fac. CREANGĂ, A. 38.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare ștrașnică care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96.
      surse: DLRLC
    • Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpînu-său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit. CREANGĂ, P. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Drac + sufix -ărie.
    surse: DEX '98 DEX '09