11 definiții pentru drângălău drăngălău drăgălău drăngău drângău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRÂNGĂLẮU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălắu s. m.] – Cf. drâng.

drângălắu sm [At: CARAGIALE, S. N. 29 / V: drăn~, drăg~, ~gắu, drăngắu / Pl: ~ắi / E: ns cf drag, drâng1] (Reg) 1 Iubit. 2 (Pex) Tânăr afemeiat. 3 Om care își pierde vremea degeaba Si: pierde-vară.[1] modificată

  1. În original, incorect: sm, sf LauraGellner

DRÂNGĂLĂU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălău s. m.] – Et. nec. Cf. drâng.

drângălău m. pierde-vară: cu consulul muscălesc și cu alți drângălăi CAR. [Lit.: cântăreț cu drăngul].

DRĂNGĂLẮU s. m. v. drângălău.

DRĂNGĂLẮU s. m. v. drângălău.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drângălắu (rar) s. m., art. drângălắul; pl. drângălắi, art. drângălắii

drângălău s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art. drângălăii

Intrare: drângălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drângălău
  • drângălăul
  • drângălău‑
plural
  • drângălăi
  • drângălăii
genitiv-dativ singular
  • drângălău
  • drângălăului
plural
  • drângălăi
  • drângălăilor
vocativ singular
  • drângălăule
plural
  • drângălăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăngălău
  • drăngălăul
  • drăngălău‑
plural
  • drăngălăi
  • drăngălăii
genitiv-dativ singular
  • drăngălău
  • drăngălăului
plural
  • drăngălăi
  • drăngălăilor
vocativ singular
  • drăngălăule
plural
  • drăngălăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgălău
  • drăgălăul
plural
  • drăgălăi
  • drăgălăii
genitiv-dativ singular
  • drăgălău
  • drăgălăului
plural
  • drăgălăi
  • drăgălăilor
vocativ singular
  • drăgălăule
plural
  • drăgălăilor
drăngău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drângău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drângălău drăngălău drăgălău drăngău drângău

  • 1. rar Om care își pierde vremea degeaba.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pierde-vară

etimologie:

  • cf. drâng
    surse: DEX '98 DEX '09