12 definiții pentru drângălău drăgălău drăngălău drăngău drângău

drângălắu sm [At: CARAGIALE, S. N. 29 / V: drăn~, drăg~, ~gắu, drăngắu / Pl: ~ắi / E: ns cf drag, drâng1] (Reg) 1 Iubit. 2 (Pex) Tânăr afemeiat. 3 Om care își pierde vremea degeaba Si: pierde-vară. modificată

În original, incorect: sm, sf - LauraGellner

DRÂNGĂLẮU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălắu s. m.] – Cf. drâng.

DRÂNGĂLĂU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălău s. m.] – Et. nec. Cf. drâng.

drângălắu (rar) s. m., art. drângălắul; pl. drângălắi, art. drângălắii

drângălău s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art. drângălăii

drângălău m. pierde-vară: cu consulul muscălesc și cu alți drângălăi CAR. [Lit.: cântăreț cu drăngul].

drăgălắu sm vz drângălău

drăngălắu sm vz drângălău

drăngắu sm vz drângălău

drângắu sm vz drângălău

DRĂNGĂLẮU s. m. v. drângălău.

DRĂNGĂLẮU s. m. v. drângălău.

Intrare: drângălău
drângălău substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drângălău drângălăul
plural drângălăi drângălăii
genitiv-dativ singular drângălău drângălăului
plural drângălăi drângălăilor
vocativ singular
plural
drăngălău
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drăngălău drăngălăul
plural drăngălăi drăngălăii
genitiv-dativ singular drăngălău drăngălăului
plural drăngălăi drăngălăilor
vocativ singular
plural
drăgălău
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drăngău
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drângău
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.