11 definiții pentru drângălău drăngălău drăgălău drăngău drângău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRÂNGĂLẮU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălắu s. m.] – Cf. drâng.

drângălắu sm [At: CARAGIALE, S. N. 29 / V: drăn~, drăg~, ~gắu, drăngắu / Pl: ~ắi / E: ns cf drag, drâng1] (Reg) 1 Iubit. 2 (Pex) Tânăr afemeiat. 3 Om care își pierde vremea degeaba Si: pierde-vară.[1] modificată

  1. În original, incorect: sm, sf LauraGellner

DRÂNGĂLĂU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălău s. m.] – Et. nec. Cf. drâng.

drângălău m. pierde-vară: cu consulul muscălesc și cu alți drângălăi CAR. [Lit.: cântăreț cu drăngul].

DRĂNGĂLẮU s. m. v. drângălău.

DRĂNGĂLẮU s. m. v. drângălău.

drăgălắu sm vz drângălău

drăngălắu sm vz drângălău

drăngắu sm vz drângălău

drângắu sm vz drângălău


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drângălắu (rar) s. m., art. drângălắul; pl. drângălắi, art. drângălắii

drângălău s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art. drângălăii

Intrare: drângălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drângălău
  • drângălăul
  • drângălău‑
plural
  • drângălăi
  • drângălăii
genitiv-dativ singular
  • drângălău
  • drângălăului
plural
  • drângălăi
  • drângălăilor
vocativ singular
  • drângălăule
plural
  • drângălăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăngălău
  • drăngălăul
  • drăngălău‑
plural
  • drăngălăi
  • drăngălăii
genitiv-dativ singular
  • drăngălău
  • drăngălăului
plural
  • drăngălăi
  • drăngălăilor
vocativ singular
  • drăngălăule
plural
  • drăngălăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgălău
  • drăgălăul
plural
  • drăgălăi
  • drăgălăii
genitiv-dativ singular
  • drăgălău
  • drăgălăului
plural
  • drăgălăi
  • drăgălăilor
vocativ singular
  • drăgălăule
plural
  • drăgălăilor
drăngău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drângău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drângălău drăngălău drăgălău drăngău drângău

  • 1. rar Om care își pierde vremea degeaba.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pierde-vară

etimologie:

  • cf. drâng
    surse: DEX '98 DEX '09