drând¹ sn [At: H V, 37 / Pl: ~e / E: fo] (Reg) Drâmbă (1).

drând² sn [At: TOMESCU, GL. / V: ~ng / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Mașină de scărmănat lâna. 2 Unealtă utilizată de plăpumari la dărăcitul lânii.

drâng² sn vz drând²

DRÎNG (pl. -guri) sn., Olten. DRÎND sbst. 1 🎼 Instrument de muzică popular, alcătuit dintr’un arc de fier și o lamă mobilă; pus în gură, între buze, și, făcînd să vibrezze lama cu degetul, produce un sunet muzical monoton (🖼 1908): Rumânul cîntă din gură..., din ~, din tilinca (JIP.) ¶ 2 Unealtă a plăpămarilor, în formă de arc, cu care bat lîna, ca să scoată din ea materiile străine [srb. drnda].

1) drîng n., pl. urĭ (var. din drîmbă 1. V. zdrăngănesc). Munt. vest. Drîmbă 1. – Și drînd (Olt.).