11 definiții pentru dorn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORN, dornuri, s. n. (Tehn.) 1. Priboi (1). 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice, având rolul de a prinde, de a degaja, de a deplasa etc. o piesă. – Din germ. Dorn.

dorn sn [At: H III, 153 / Pl: ~uri / E: ger Dorn] 1 Unealtă de oțel ca o bară cu un capăt conic, pentru perforarea sau lărgirea găurilor materialelor metalice Si: (pop) priboi. 2 Unealtă ca o tijă cilindrică sau conică, cu rolul de a prinde, a degaja, a deplasa etc. o piesă.

DORN, dornuri, s. n. 1. (Tehn.) Priboi (1). 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice, având rolul de a prinde, de a degaja, de a deplasa etc. o piesă. – Din germ. Dorn.

DORN, dornuri, s. n. (Tehn.) 1. Unealtă de oțel cu care se fac sau se lărgesc găuri în tablă, în curele etc.; priboi. La nituitul cercurilor, găurile se fac cu dornul. 2. Unealtă care funcționează ca un burghiu de filetat și cu care se degajează o sondă blocată prin accident de o piesă rămasă înțepenită în interiorul ei.

DORN s.n. 1. Unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. Unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. [< germ. Dorn].

DORN s. n. 1. unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. (< germ. Dorn)

DORN ~uri n. 1) Unealtă de perforat prin lovire, constând dintr-o bară de oțel ușor ascuțită la unul dintre capete; priboi. 2) Unealtă, de forma unei tije cilindrice, având multiple utilizări în tehnică (de prindere, de degajare, de deplasare etc. a unei piese). /<germ. Dorn


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dorn (instrument) s. n., pl. dórnuri

dorn (instrument) s. n., pl. dórnuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DORN s. (TEHN.) 1. v. priboi. 2. (rar) valț. (~ de antrenare.)

DORN s. (TEHN.) 1. priboi, (reg.) dușlag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (~ pentru perforarea unei piese metalice.) 2. (rar) valț. (~ de antrenare.)

Intrare: dorn
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dorn
  • dornul
  • dornu‑
plural
  • dornuri
  • dornurile
genitiv-dativ singular
  • dorn
  • dornului
plural
  • dornuri
  • dornurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dorn tehnică

  • 1. Unealtă de oțel cu care se fac sau se lărgesc găuri în tablă, în curele etc.; priboi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: priboi (s.n.) un exemplu
    exemple
    • La nituitul cercurilor, găurile se fac cu dornul.
      surse: DLRLC
  • 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice, având rolul de a prinde, de a degaja, de a deplasa etc. o piesă.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Unealtă care funcționează ca un burghiu de filetat și cu care se degajează o sondă blocată prin accident de o piesă rămasă înțepenită în interiorul ei.
      surse: DLRLC DN

etimologie: