8 definiții pentru dopa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOPÁ, dopez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) administra (în mod nepermis) substanțe chimice stimulatoare spre a obține temporar mărirea randamentului fiziologic dincolo de limitele normale, într-o întrecere sportivă. – Din fr. doper.

DOPÁ, dopez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) administra (în mod nepermis) substanțe chimice stimulatoare spre a obține temporar mărirea randamentului fiziologic dincolo de limitele normale, într-o întrecere sportivă. – Din fr. doper.

dopa vtr [At: DEX / Pzi: ~pez / E: fr doper] 1-2 A(-și) administra în mod nepermis substanțe chimice stimulatoare spre a obține temporar mărirea randamentului fiziologic peste limitele normale în întrecerile sportive. 3-4 (Chm) A introduce în masa unui material (semiconductor) o cantitate foarte mică din alt material, pentru a-i modifica proprietățile.

DOPÁ, dopez, vb. I. Tranz. A administra unui cal băuturi spirtoase sau substanțe excitante ale sistemului nervos (cafeină, stricnină etc.) în vederea unui efort suplimentar.

DOPÁ vb. I. tr. A administra fraudulos unui cal înainte de curse sau unui sportiv înainte de concurs substanțe excitante pentru obținerea unui efort suplimentar în vederea câștigării probelor. [< fr. doper].

DOPÁ vb. tr. 1. a administra în mod fraudulos un excitant unui sportiv sau cal de curse înaintea unui concurs, a unui meci etc., pentru obținerea unui randament superior. 2. a introduce într-un cristal atomi de altă natură decât cei proprii, pentru a obține materiale semiconductoare. (< fr. doper)

A DOPÁ ~éz tranz. (stupefiante) A administra unei persoane (bolnave). /<fr. doper


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dopá (a ~) vb., ind. prez. 3 dopeáză

dopá vb., ind. prez. 1 sg. dopéz, 3 sg. și pl. dopeáză

Intrare: dopa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dopa
  • dopare
  • dopat
  • dopatu‑
  • dopând
  • dopându‑
singular plural
  • dopea
  • dopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dopez
(să)
  • dopez
  • dopam
  • dopai
  • dopasem
a II-a (tu)
  • dopezi
(să)
  • dopezi
  • dopai
  • dopași
  • dopaseși
a III-a (el, ea)
  • dopea
(să)
  • dopeze
  • dopa
  • dopă
  • dopase
plural I (noi)
  • dopăm
(să)
  • dopăm
  • dopam
  • doparăm
  • dopaserăm
  • dopasem
a II-a (voi)
  • dopați
(să)
  • dopați
  • dopați
  • doparăți
  • dopaserăți
  • dopaseți
a III-a (ei, ele)
  • dopea
(să)
  • dopeze
  • dopau
  • dopa
  • dopaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dopa

  • 1. A(-și) administra (în mod nepermis) substanțe chimice stimulatoare spre a obține temporar mărirea randamentului fiziologic dincolo de limitele normale, într-o întrecere sportivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A introduce într-un cristal atomi de altă natură decât cei proprii, pentru a obține materiale semiconductoare.
    surse: MDN '00

etimologie: