dop¹ sn [At: POLIZU / Pl: ~uri, (rar) doape / E: săs Dopp] 1 Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unui vas îngust etc. Si: (rar) astupuș, cep. 2 (Înv; îe) A afla ~ la ceva A găsi un mijloc de rezolvare. 3 (D. oameni; gmț; îe) (Mare) cât un ~ sau (pop) ~ de saca Bondoc. 4 (Fam; îe) A se face (ca un) ~ A se îngrășa. 5 Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. 6 (Reg) Bucată de lemn cu care se lungește o bârnă mai veche sau o bârnă scobită pentru a putea fi folosită la o construcție nouă. 7 (Pes; îs) ~uri de stuf Lese formate din două bețe de stuf împletite cu papură. 8 Piesă de metal cu care se închide o conductă. 9 Masă de cerumen adunată în canalul extern al urechii, care stânjenește sau împiedică auzul.