donată sf [At: LTR² / Pl: ~te / E: fr donat] Tipăritură anterioară apariției tiparului actual, realizată cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală.

DONA, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.

DONA vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].

DONATĂ s.f. Nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. [< (Aelius) Donatus – gramatic latin].

DONATĂ s. f. nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. (< /Aelius/ Donatus, gramatic lat.)

A DONA ~ez tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare

DONATĂ ~e f. Carte imprimată cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. /Din Donatus n. pr.

dona vb., ind. prez. 1 sg. donez, 3 sg. și pl. donează

DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)

dona (-nez, -at), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.

DONAT, Ion (1909-1988, n. Craiova), istoric român. Cercetări în domeniul geografiei istorice și în toponimie („Datele principale din istoria Olteniei”, „Satele lui Mihai Viteazul”, „L’Analyse geografique dans l’histoire”).