12 definiții pentru donatară

donatáră (femeie care primește o donație) s. f., g.-d. art. donatárei; pl. donatáre

donatáră s. f., g.-d. art. donatárei; pl. donatáre

DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație. – Din fr. donataire, lat. donatarius.

DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație. – Din fr. donataire, lat. donatarius.

DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație.

donatár (bărbat care primește o donație) s. m., pl. donatári

donatár s. m., pl. donatári

DONATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește o donație. [Cf. lat. donatarius, fr. donataire].

DONATÁR, -Ă s. m. f. cel în favoarea căruia se face o donație. (< fr. donataire, lat. donatarius)

DONATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește un dar; om căruia i se face o donație. /<fr. donataire, lat. donatarius

donatar m. cărui s’a făcut o donațiune.

* donatár, -ă adj. și s. (lat. donatarius). Cuĭ i se dă ceva în dar.

Intrare: donatară
donatară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donata donatara
plural donatare donatarele
genitiv-dativ singular donatare donatarei
plural donatare donatarelor
vocativ singular
plural