2 intrări

19 definiții

dóna1 sf [At: AR (1829), 471/8 / S și: donna / P: donia / E: it donna, sp doña] Titlu de onoare dat femeilor (nobile) în Spania, Portugalia și țările Americii Latine, care precedă numele de botez.

doná2 [At: MAIORESCU, CRITICE, 603 / Pzi: ~néz / E: fr donner, lat donare] 1-2 vtr (C. i. bunuri materiale) A dărui. 3-4 vtr (Spc; c. i. bunuri) A trece, printr-un act oficial, în posesia unei alte persoane sau instituții, fară să primească ceva în schimb. 5-6 vt(a)r (C. i. sângele) A accepta benevol extragerea unei cantități din organism, pentru folosirea la transfuzii. 7 vt (Îvr) A înzestra (cu bani, cu bunuri etc.).

DONÁ, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.

DONÁ, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.

DONÁ, donez, vb. I. Tranz. A dărui (cuiva ceva),a face o donație (de obicei printr-un act public). La sfîrșit ne mai trage și chiulul și donează averea vreunui spital sau vreunei biserici ! DUMITRIU, B. F. 42.

doná (a ~) vb., ind. prez. 3 doneáză

doná vb., ind. prez. 1 sg. donéz, 3 sg. și pl. doneáză

DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)

DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].

DONÁ vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].

DOñA DÓ-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña)

DONÁ vb. tr. a face o donație; a dărui. (< fr. donner, lat. donare)

doná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.

A DONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare

* donéz v. tr. (lat. donare). Dăruĭesc, fac o donațiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DONAT, Ion (1909-1988, n. Craiova), istoric român. Cercetări în domeniul geografiei istorice și în toponimie („Datele principale din istoria Olteniei”, „Satele lui Mihai Viteazul”, „L’Analyse geografique dans l’histoire”).

DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.)

DONA, Iosif (1875-1956), medic și colecționar de artă român. Împreună cu soția sa, Elena, a adunat timp de 50 de ani lucrări de pictură românească, alcătuind o valoroasă colecție (c. 30 de lucrări ale lui N. Grigorescu), ce se află în prezent la Muzeul Colecțiilor de Artă din București.

Intrare: dona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dona donare donat donând singular plural
donea donați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) donez (să) donez donam donai donasem
a II-a (tu) donezi (să) donezi donai donași donaseși
a III-a (el, ea) donea (să) doneze dona donă donase
plural I (noi) donăm (să) donăm donam donarăm donaserăm, donasem*
a II-a (voi) donați (să) donați donați donarăți donaserăți, donaseți*
a III-a (ei, ele) donea (să) doneze donau dona donaseră
Intrare: donat
donat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donat donatul dona donata
plural donați donații donate donatele
genitiv-dativ singular donat donatului donate donatei
plural donați donaților donate donatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)