2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DONÁ, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.

DONÁ, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.

dona2 [At: MAIORESCU, CRITICE, 603 / Pzi: ~nez / E: fr donner, lat donare] 1-2 vtr (C.i. bunuri materiale) A dărui. 3-4 vtr (Spc; c.i. bunuri) A trece, printr-un act oficial, în posesia unei alte persoane sau instituții, fără să primească ceva în schimb. 5-6 vtr(a) (C.i. sângele) A accepta benevol extragerea unei cantități din organism, pentru folosirea la transfuzii. 7 vt (Îvr) A înzestra (cu bani, cu bunuri etc.). corectată

DONÁ, donez, vb. I. Tranz. A dărui (cuiva ceva),a face o donație (de obicei printr-un act public). La sfîrșit ne mai trage și chiulul și donează averea vreunui spital sau vreunei biserici! DUMITRIU, B. F. 42.

DONÁ vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].

DONÁ vb. tr. a face o donație; a dărui. (< fr. donner, lat. donare)

A DONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare

* donéz v. tr. (lat. donare). Dăruĭesc, fac o donațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doná (a ~) vb., ind. prez. 3 doneáză

doná vb., ind. prez. 1 sg. donéz, 3 sg. și pl. doneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)

DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

doná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DONAT, Ion (1909-1988, n. Craiova), istoric român. Cercetări în domeniul geografiei istorice și în toponimie („Datele principale din istoria Olteniei”, „Satele lui Mihai Viteazul”, „L’Analyse geografique dans l’histoire”).

Intrare: donat
donat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • donat
  • donatul
  • donatu‑
  • dona
  • donata
plural
  • donați
  • donații
  • donate
  • donatele
genitiv-dativ singular
  • donat
  • donatului
  • donate
  • donatei
plural
  • donați
  • donaților
  • donate
  • donatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dona
  • donare
  • donat
  • donatu‑
  • donând
  • donându‑
singular plural
  • donea
  • donați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • donez
(să)
  • donez
  • donam
  • donai
  • donasem
a II-a (tu)
  • donezi
(să)
  • donezi
  • donai
  • donași
  • donaseși
a III-a (el, ea)
  • donea
(să)
  • doneze
  • dona
  • donă
  • donase
plural I (noi)
  • donăm
(să)
  • donăm
  • donam
  • donarăm
  • donaserăm
  • donasem
a II-a (voi)
  • donați
(să)
  • donați
  • donați
  • donarăți
  • donaserăți
  • donaseți
a III-a (ei, ele)
  • donea
(să)
  • doneze
  • donau
  • dona
  • donaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dona

  • 1. A face o donație, a dărui un bun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: da (verb) dănui dărui attach_file un exemplu
    exemple
    • La sfîrșit ne mai trage și chiulul și donează averea vreunui spital sau vreunei biserici! DUMITRIU, B. F. 42.
      surse: DLRLC

etimologie: