2 intrări

2 definiții

DOMPTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A supune, a îmblânzi (fiare). ♦ (Fig.) A înfrâna, a stăpâni. [< fr. dompter].

DOMPTÁ vb. tr. a îmblânzi, a dresa un animal sălbatic; (fig.) a înfrâna, a stăpâni. (< fr. dompter)

Intrare: dompta
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dompta domptare domptat domptând singular plural
domptea domptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) domptez (să) domptez domptam domptai domptasem
a II-a (tu) domptezi (să) domptezi domptai domptași domptaseși
a III-a (el, ea) domptea (să) dompteze dompta domptă domptase
plural I (noi) domptăm (să) domptăm domptam domptarăm domptaserăm, domptasem*
a II-a (voi) domptați (să) domptați domptați domptarăți domptaserăți, domptaseți*
a III-a (ei, ele) domptea (să) dompteze domptau dompta domptaseră
Intrare: domptare
domptare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domptare domptarea
plural domptări domptările
genitiv-dativ singular domptări domptării
plural domptări domptărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)