5 definiții pentru dominanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMINÁNȚĂ, dominanțe, s. f. Însușirea de a fi dominant; preponderență. – Din fr. dominance.

DOMINÁNȚĂ, dominanțe, s. f. Însușirea de a fi dominant; preponderență. – Din fr. dominance.

dominánță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: fr dominance] 1 Preponderență. 2 (Rar) Specificitate.

DOMINÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderență. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance].

DOMINÁNȚĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dominánță s. f., pl. dominánțe

Intrare: dominanță
dominanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominanță
  • dominanța
plural
  • dominanțe
  • dominanțele
genitiv-dativ singular
  • dominanțe
  • dominanței
plural
  • dominanțe
  • dominanțelor
vocativ singular
plural

dominanță

  • 1. Însușirea de a fi dominant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: preponderență
  • 2. biologie Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă.
    surse: DN

etimologie: