dologi În MCD, p. 21, găsim dologit „muncit de lucru” (?), „obosit”, cu exemplul om (bou, cal) dologit, și cu explicația : derivat de la magh. dolog „lucru, muncă”, cu suf. part. -it. Sensul nu merge prea bine, iar formația nu merge deloc. În maghiară există verbul dolgozni „a munci” (cf. a dolgozi, MCD p. 61), care nu putea deveni dologi, iar un substantiv dolog, din care să fie derivat a dologi, nu cunoaștem în romînește. La p. 67 a aceleiași lucrări, găsim din nou cuvîntul, de astă dată ca verb : dologi „a (se) obosi”, cu exemplele : Ti-o dologit caii, că-s tare aspri. Tare m-am dologit. Se vede că-s bătrîn. Aici nu se mai dă nici o indicație etimologică. Avem desigur a face cu verbul a ologi, cu un d- prepus, ca în atîtea alte cazuri.