11 definiții pentru dolmen dolman

dolmén sn [At: ODOBESCU, S. II, 254 / V: (înv) ~mán / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: fr dolmen] Monument megalitic funerar format dintr-o lespede mare așezată orizontal pe stâlpi de piatră, care se găsește în unele părți ale Europei și Africii.

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele verticale. Dolmenele și menhirele, acei colosali bolovani de piatră grămădiți de celți în codrii Armoricei. ODOBESCU, S. II 254.

dolmén (monument funerar) s. n., pl. dolméne

dolmén s. n., pl. dolméne

DOLMÉN s.n. Monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră].

DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen)

dolmen n. monument celtic, pietroiu lat așezat pe două altele.

* dolmén m. (fr. [d. bretonu] dolmen, care vine d. celticu tolmen, d. tol, masă și men, peatră). Un fel de monument megalitic druidic compus dintr’o peatră lată pusă pe altele verticale, cum s’au găsit pin Britania franceză. V. cromlec și menhir.

Intrare: dolmen
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dolmen dolmenul
plural dolmene dolmenele
genitiv-dativ singular dolmen dolmenului
plural dolmene dolmenelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dolman dolmanul
plural dolmane dolmanele
genitiv-dativ singular dolman dolmanului
plural dolmane dolmanelor
vocativ singular
plural