10 definiții pentru dolmen dolman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dolmén sn [At: ODOBESCU, S. II, 254 / V: (înv) ~mán / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: fr dolmen] Monument megalitic funerar format dintr-o lespede mare așezată orizontal pe stâlpi de piatră, care se găsește în unele părți ale Europei și Africii.

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele verticale. Dolmenele și menhirele, acei colosali bolovani de piatră grămădiți de celți în codrii Armoricei. ODOBESCU, S. II 254.

DOLMÉN s.n. Monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră].

DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen)

dolmen n. monument celtic, pietroiu lat așezat pe două altele.

* dolmén m. (fr. [d. bretonu] dolmen, care vine d. celticu tolmen, d. tol, masă și men, peatră). Un fel de monument megalitic druidic compus dintr’o peatră lată pusă pe altele verticale, cum s’au găsit pin Britania franceză. V. cromlec și menhir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dolmén (monument funerar) s. n., pl. dolméne

dolmén s. n., pl. dolméne

Intrare: dolmen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolmen
  • dolmenul
  • dolmenu‑
plural
  • dolmene
  • dolmenele
genitiv-dativ singular
  • dolmen
  • dolmenului
plural
  • dolmene
  • dolmenelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolman
  • dolmanul
  • dolmanu‑
plural
  • dolmane
  • dolmanele
genitiv-dativ singular
  • dolman
  • dolmanului
plural
  • dolmane
  • dolmanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)