opțiuni
  • info

11 definiții pentru dolmen

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOLMEN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

DOLMEN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

dolmen sn [At: ODOBESCU, S. II, 254 / V: (înv) ~man / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: fr dolmen] Monument megalitic funerar format dintr-o lespede mare așezată orizontal pe stâlpi de piatră, care se găsește în unele părți ale Europei și Africii.

DOLMEN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele verticale. Dolmenele și menhirele, acei colosali bolovani de piatră grămădiți de celți în codrii Armoricei. ODOBESCU, S. II 254.

DOLMEN s.n. Monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră].

DOLMEN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen)

dolmen n. monument celtic, pietroiu lat așezat pe două altele.

* dolmén m. (fr. [d. bretonu] dolmen, care vine d. celticu tolmen, d. tol, masă și men, peatră). Un fel de monument megalitic druidic compus dintr’o peatră lată pusă pe altele verticale, cum s’au găsit pin Britania franceză. V. cromlec și menhir.

dolman2 sn vz dolmen

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dolmen (monument funerar) s. n., pl. dolmene

dolmen (monument funerar) s. n., pl. dolmene

dolmen s. n., pl. dolmene

Intrare: dolmen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolmen
  • dolmenul
  • dolmenu‑
plural
  • dolmene
  • dolmenele
genitiv-dativ singular
  • dolmen
  • dolmenului
plural
  • dolmene
  • dolmenelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolman
  • dolmanul
  • dolmanu‑
plural
  • dolmane
  • dolmanele
genitiv-dativ singular
  • dolman
  • dolmanului
plural
  • dolmane
  • dolmanelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dolmen, dolmenesubstantiv neutru

  • 1. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dolmenele și menhirele, acei colosali bolovani de piatră grămădiți de celți în codrii Armoricei. ODOBESCU, S. II 254. DLRLC
  • comentariu rar masculin Plural și: dolmeni. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.