3 definiții pentru doisprezecime douăsprezecime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOISPREZECÍME, doisprezecimi, s. f. A douăsprezecea parte dintr-un întreg, împărțit în părți egale. – Doisprezece + suf. -ime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*doisprezecíme (dois-pre-/doi-spre-) s. f., g.-d. art. doisprezecímii; pl. doisprezecími

douăsprezecíme s. f. (sil. mf. -spre-), g.-d. art. douăsprezecímii; pl. douăsprezecími

Intrare: doisprezecime
doisprezecime substantiv feminin
  • silabație: dois-pre-ze-ci-me, doi-spre-ze-ci-me info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doisprezecime
  • doisprezecimea
plural
  • doisprezecimi
  • doisprezecimile
genitiv-dativ singular
  • doisprezecimi
  • doisprezecimii
plural
  • doisprezecimi
  • doisprezecimilor
vocativ singular
plural
douăsprezecime substantiv feminin
  • silabație: -spre- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • douăsprezecime
  • douăsprezecimea
plural
  • douăsprezecimi
  • douăsprezecimile
genitiv-dativ singular
  • douăsprezecimi
  • douăsprezecimii
plural
  • douăsprezecimi
  • douăsprezecimilor
vocativ singular
plural

doisprezecime douăsprezecime

  • 1. A douăsprezecea parte dintr-un întreg, împărțit în părți egale.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • (1.) Doisprezece + sufix -ime.
    surse: DEX '09