DOHOT s. n. (Regional) Lichid uleios obținut prin distilarea uscată a unor materiale vegetale (mai ales scoarță sau lemn de mesteacăn, pin sau fag) și folosit în special la uns osiile carului. V. gudron. Bocănește pe cărări cu ciubotele-i uriașe, care miroase, cine știe de unde, a dohot. SADOVEANU, O. III 614. Găseam pe moș Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care face pielea moale. CREANGĂ, A. 46. Căruța a plecat scîrțîind încetișor, căci roata cea stîngă nu era prea bine unsă cu dohot. CONTEMPORANUL, III 654. – Accentuat și: (Transilv.) dohot.