DOGGER s. n. (Geol.) Epoca mijlocie a jurasicului. [Pr.: dogăr] – Din fr., engl. dogger.

dogger [At: MDENC / P: dogăr / E: eg dogger] (Gig) 1 sn Epoca mijlocie a jurasicului. 2 a Care aparține doggerului (1).

DOGGER s. n. (Geol.) Epoca mijlocie a jurasicului. [Pr.: dogher] – Din fr., engl. dogger.

DOGGER s.n. Epoca (seria) mijlocie a jurasicului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< engl., fr. dogger].

DOGGER [-GHER] s. n. epoca mijlocie a jurasicului. (< engl., fr. dogger)

dogger (engl.) [pron. dogăr] s. n., art. doggerul

dogger (angl.) [pron. dogăr] s. n., art. doggerul

dogger s. n. [pron. dogher]

DÓGGER, epoca mijlocie a Jurasicului, caracterizată prin amoniți, belemniți, lamelibranhiate, brahiopode și, din punct de vedere petrografic, prin roci calcaroase de culoare brună, oolitice și spatice, șisturi marnoase și argiloase.

DOGGER BANK [dɔgə bænc], banc de nisip cu direcția SV-NE, în partea centrală a Mării Nordului, în E coastelor Marii Britanii. Lungime: 259 km; lățime: 33 km. Ad. mării: 14,6-36,5 m. Pescuit intens. (cod, heringi). Locul mai multor bătălii navale, dintre care cea mai importantă între englezi și germani (24 ian. 1915).

DOGGER s. (GEOL.) jurasic mediu.

DOGGER s. (GEOL.) jurasic mediu.