11 definiții pentru dogger


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÓGGER s. n. (Geol.) Epoca mijlocie a jurasicului. [Pr.: dógăr] – Din fr., engl. dogger.

dogger [At: MDENC / P: dógăr / E: eg dogger] (Gig) 1 sn Epoca mijlocie a jurasicului. 2 a Care aparține doggerului (1).

DÓGGER s. n. (Geol.) Epoca mijlocie a jurasicului. [Pr.: dogher] – Din fr., engl. dogger.

DÓGGER s.n. Epoca (seria) mijlocie a jurasicului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< engl., fr. dogger].

DÓGGER [-GHER] s. n. epoca mijlocie a jurasicului. (< engl., fr. dogger)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dógger (angl.) [pron. dógăr] s. n., art. dóggerul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÓGGER s. (GEOL.) jurasic mediu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÓGGER, epoca mijlocie a Jurasicului, caracterizată prin amoniți, belemniți, lamelibranhiate, brahiopode și, din punct de vedere petrografic, prin roci calcaroase de culoare brună, oolitice și spatice, șisturi marnoase și argiloase.

DOGGER BANK [dɔgə bænc], banc de nisip cu direcția SV-NE, în partea centrală a Mării Nordului, în E coastelor Marii Britanii. Lungime: 259 km; lățime: 33 km. Ad. mării: 14,6-36,5 m. Pescuit intens. (cod, heringi). Locul mai multor bătălii navale, dintre care cea mai importantă între englezi și germani (24 ian. 1915).

Intrare: dogger
  • pronunție: dogăr
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogger
  • doggerul
  • doggeru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dogger
  • doggerului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dogger

etimologie: