3 intrări

20 de definiții

DÓDII s. f. pl. (Pop. și fam.; în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiuri. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc. – Et. nec.

DÓDII s. f. pl. (Pop. și fam.; în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiura. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc. – Et. nec.

DÓDII s. f. pl. (Numai în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir, a vorbi aiurea, a aiura. Începură... a grăi despre dînsul cam în dodii. ISPIRESCU, L. 36. Vorbești și tu ia așa în dodii cîteodată. CREANGĂ, P. 154. Mi se pare că vorbești cam în dodii făcîndu-mi o asemine întrebare. NEGRUZZI, S. I 229. A lăsa pe cineva în dodiile lui = a se dezinteresa de cineva care manifestă toane, capricii, a-l lăsa în voia lui, a nu se mai ocupa de el. Noi copiii o lăsăm în dodiile ei. STANCU, D. 5. (Rar) A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla (sau a merge) în neștire, năuc.

dódii (pop., fam.) (în expr.) s. f. pl.

DÓDII s. f. pl. (În expr.) În dodii = la întâmplare. (din dodă)

DÓDII f. pl.: A vorbi în ~ a vorbi întraiurea. A umbla în ~ a umbla fără rost. /Orig. nec.

dodii (în) adv. în delir, aiurind: vorbești și tu ia așa în dodii câte odată CR. [Origină necunoscută].

dódiĭ f. pl. (rudă cu dodeĭesc și dodesc). Est. A vorvi în dodiĭ, a vorbi într’aiurea, a aĭura. A merge în dodiĭ, a merge în bobote, ia noroc, cum s’a nemeri.

dódie sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ii / E: nct] 1 (Îvp) Flecăreală. 2 (Pfm; îe) A vorbi sau a grăi (cam) în ~ii A vorbi fară sens, aiurea. 3 (Îvp; îe) A umbla sau a merge (ca) în ~dii A merge în neștire, năuc. 4 (Mun; Olt) Nărav. 5 (Pop; îe) A lăsa (pe cineva) în -iile lui A lăsa (pe cineva) să-și facă toanele, capriciile. modificată

DODÍ, dodesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găsi ceva din întîmplare, a da peste ceva; a pune mîna pe ceva, a înhăța. Mai ales crapu să vîră ca porcu în nămolu dîn fund și nu e chip să-l dodim. STĂNOIU, C. I. 82.

DODÍ, dodesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța.

DODÍ, dodésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A o nimeri, a ghici fără să vrea. (din dodă)

dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.

dodésc v. tr. (rudă cu dodiĭ). Vest. Brodesc, nemeresc: Vezĭ de maĭ dodește vre-o mătase (VR. 1928, 3, 361). A o dodi, a o brodi. V. zgodesc.

dodéz (mă) v. refl. (var. din dodesc). Trans. Mă ferchezuĭesc, mă spăl, mă peptăn.

dodiálă, dodiésc V. dodeĭ-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dódie s. f., pl. dódii


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a vorbi în dodii expr. 1. a face afirmații nefondate. 2. a vorbi incoerent / neclar.

Intrare: dodii
dodii
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural dodii dodiile
genitiv-dativ singular
plural dodii dodiilor
vocativ singular
plural
Intrare: dodi
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dodi dodire dodit dodind singular plural
dodește dodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dodesc (să) dodesc dodeam dodii dodisem
a II-a (tu) dodești (să) dodești dodeai dodiși dodiseși
a III-a (el, ea) dodește (să) dodească dodea dodi dodise
plural I (noi) dodim (să) dodim dodeam dodirăm dodiserăm, dodisem*
a II-a (voi) dodiți (să) dodiți dodeați dodirăți dodiserăți, dodiseți*
a III-a (ei, ele) dodesc (să) dodească dodeau dodi dodiseră
Intrare: dodie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dodie dodia
plural dodii dodiile
genitiv-dativ singular dodii dodiei
plural dodii dodiilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)