13 definiții pentru dodie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dódie sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ii / E: nct] 1 (Îvp) Flecăreală. 2 (Pfm; îe) A vorbi sau a grăi (cam) în ~ii A vorbi fără sens, aiurea. 3 (Îvp; îe) A umbla sau a merge (ca) în ~dii A merge în neștire, năuc. 4 (Mun; Olt) Nărav. 5 (Pop; îe) A lăsa (pe cineva) în -iile lui A lăsa (pe cineva) să-și facă toanele, capriciile. modificată

DÓDII s. f. pl. (Pop. și fam.; în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiuri. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc. – Et. nec.

DÓDII s. f. pl. (Pop. și fam.; în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiura. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc. – Et. nec.

DÓDII s. f. pl. (Numai în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir, a vorbi aiurea, a aiura. Începură... a grăi despre dînsul cam în dodii. ISPIRESCU, L. 36. Vorbești și tu ia așa în dodii cîteodată. CREANGĂ, P. 154. Mi se pare că vorbești cam în dodii făcîndu-mi o asemine întrebare. NEGRUZZI, S. I 229. A lăsa pe cineva în dodiile lui = a se dezinteresa de cineva care manifestă toane, capricii, a-l lăsa în voia lui, a nu se mai ocupa de el. Noi copiii o lăsăm în dodiile ei. STANCU, D. 5. (Rar) A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla (sau a merge) în neștire, năuc.

DÓDII f. pl.: A vorbi în ~ a vorbi întraiurea. A umbla în ~ a umbla fără rost. /Orig. nec.

dodii (în) adv. în delir, aiurind: vorbești și tu ia așa în dodii câte odată CR. [Origină necunoscută].

dódiĭ f. pl. (rudă cu dodeĭesc și dodesc). Est. A vorvi în dodiĭ, a vorbi într’aiurea, a aĭura. A merge în dodiĭ, a merge în bobote, ia noroc, cum s’a nemeri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dódii (pop., fam.) (în expr.) s. f. pl.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DÓDII s. f. pl. (În expr.) În dodii = la întâmplare. (din dodă)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a vorbi în dodii expr. 1. a face afirmații nefondate. 2. a vorbi incoerent / neclar.

Intrare: dodie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dodie
  • dodia
plural
  • dodii
  • dodiile
genitiv-dativ singular
  • dodii
  • dodiei
plural
  • dodii
  • dodiilor
vocativ singular
plural

dodie

  • 1. popular familiar expresie A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aiura attach_file 3 exemple
    exemple
    • Începură... a grăi despre dînsul cam în dodii. ISPIRESCU, L. 36.
      surse: DLRLC
    • Vorbești și tu ia așa în dodii cîteodată. CREANGĂ, P. 154.
      surse: DLRLC
    • Mi se pare că vorbești cam în dodii făcîndu-mi o asemine întrebare. NEGRUZZI, S. I 229.
      surse: DLRLC
  • 2. popular familiar expresie A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Noi copiii o lăsăm în dodiile ei. STANCU, D. 5.
      surse: DLRLC
  • 3. popular familiar expresie A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: