2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dodăi v vz dodei

dodăĭálă, dodăĭésc v. dodeĭ-.

dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dodăí (-ăésc, -ít), vb. – A deranja, a neliniști, a întrista. – Var. dodei. Sl. dodĕjati (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 169; Cihac, II, 97), cf. sb. dodejati. Sec. XVI-XVII, înv.Der. dodăială (var. dodeială), s. f. (supărare, necaz); dodăitor, s. m. (urmăritor, vrăjmaș); dodie, s. f. (supărare, deranj).

Intrare: dodăire
dodăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dodăire
  • dodăirea
plural
  • dodăiri
  • dodăirile
genitiv-dativ singular
  • dodăiri
  • dodăirii
plural
  • dodăiri
  • dodăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dodăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dodăi
  • dodăire
  • dodăit
  • dodăitu‑
  • dodăind
  • dodăindu‑
singular plural
  • dodăiește
  • dodăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dodăiesc
(să)
  • dodăiesc
  • dodăiam
  • dodăii
  • dodăisem
a II-a (tu)
  • dodăiești
(să)
  • dodăiești
  • dodăiai
  • dodăiși
  • dodăiseși
a III-a (el, ea)
  • dodăiește
(să)
  • dodăiască
  • dodăia
  • dodăi
  • dodăise
plural I (noi)
  • dodăim
(să)
  • dodăim
  • dodăiam
  • dodăirăm
  • dodăiserăm
  • dodăisem
a II-a (voi)
  • dodăiți
(să)
  • dodăiți
  • dodăiați
  • dodăirăți
  • dodăiserăți
  • dodăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dodăiesc
(să)
  • dodăiască
  • dodăiau
  • dodăi
  • dodăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)