opțiuni

7 definiții pentru dodei

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dodei [At: PSALT. 265 / V: ~dăi, ~dii / Pzi: ~esc / E: vsl додбжити] (Înv) 1-2 vtr A (se) supăra. 3 vt A incomoda. 4 vt A deranja. 5 vr A se plânge. 6 vi A năvăli.

dodăi v vz dodei

dodii v vz dodei

dodăĭálă, dodăĭésc v. dodeĭ-.

dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dodăi (-ăesc, -it), vb. – A deranja, a neliniști, a întrista. – Var. dodei. Sl. dodĕjati (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 169; Cihac, II, 97), cf. sb. dodejati. Sec. XVI-XVII, înv. – Der. dodăială (var. dodeială), s. f. (supărare, necaz); dodăitor, s. m. (urmăritor, vrăjmaș); dodie, s. f. (supărare, deranj).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dodei, dodeiesc, vb. IV (înv.) a supăra, a necăji, a incomoda.

Intrare: dodei
dodei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dodăi
  • dodăire
  • dodăit
  • dodăitu‑
  • dodăind
  • dodăindu‑
 singular plural
  • dodăiește
  • dodăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dodăiesc
 (să)
  • dodăiesc
  • dodăiam
  • dodăii
  • dodăisem
a II-a (tu)
  • dodăiești
 (să)
  • dodăiești
  • dodăiai
  • dodăiși
  • dodăiseși
a III-a (el, ea)
  • dodăiește
 (să)
  • dodăiască
  • dodăia
  • dodăi
  • dodăise
plural I (noi)
  • dodăim
 (să)
  • dodăim
  • dodăiam
  • dodăirăm
  • dodăiserăm
  • dodăisem
a II-a (voi)
  • dodăiți
 (să)
  • dodăiți
  • dodăiați
  • dodăirăți
  • dodăiserăți
  • dodăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dodăiesc
 (să)
  • dodăiască
  • dodăiau
  • dodăiră
  • dodăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)