documentar, ~ă [At: IORGA, L. II, 553 / Pl: ~i, ~e / E: fr documentaire] 1 a Care are caracter sau valoare de document (1-5) Si: (asr) documental. 2 Care se bazează pe documente (1-5). 3-4 sn, a (Film) care prezintă fapte autentice, cu valoare de document (1-5).

documentare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: documenta] 1 Susținere pe bază de documente, informații, probe etc. Si: documentație (1). 2 Constituire a unei dovezi pentru... Si: documentație (2). 3 Informare amănunțită, pe baza unor documente (1-5) Si: documentație (3). 4 Totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate Si: # documentație (4). 5 Sector de activitate unde se (poate) face documentarea (3). modificată

DOCUMENTAR, -Ă, documentari, -e, adj. Cu caracter sau valoare de document, care are drept scop să prezinte fapte sau date informative dintr-un domeniu de activitate (știință, artă etc.). Material documentar. ♦ (Substantivat, n.) Film sau operă scrisă bazată pe documente, care prezintă fapte reale, din viață. Volumul e un documentar de o semnificație adîncă, o lucrare care aduce unul din cele mai zdrobitoare argumente în rechizitoriul unui regim de exploatare și rușine. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 5/1.

DOCUMENTARE, documentări, s. f. Acțiunea de a (se) documenta; informare temeinică pe bază de documente; dovedire prin documente, argumentare, dovadă, probă. Schița... necesită o documentare temeinică, o cunoaștere adîncă a vieții și a oamenilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/2.

DOCUMENTAR, -Ă adj. Bazat pe documente; care servește la documentare. // s.n. Film, scriere care înfățișează fapte reale, cu valoare de document, de documentație. [Cf. fr. documentaire].

DOCUMENTARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) documenta și rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării și răspîndirii cunoștințelor specializate. [< documenta].

DOCUMENTAR, -Ă I. adj. care servește la documentare; cu valoare de document. II. s. n. film, scriere care înfățișează fapte reale. (< fr. documentaire)

DOCUMENTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) documenta. 2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați. (< documenta)

DOCUMENTAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de document; care este bazat pe documente. 2) Care servește la informarea precisă într-un document. Date ~e. /<fr. documentaire

* documentár, -ă adj. (d. document, fr. documentaire). Care are caracteru unuĭ document. Care se bazează pe documente.

documentar¹ adj. m., pl. documentari; f. documentară, pl. documentare

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

documentar¹ adj. m., pl. documentari; f. documentară, pl. documentare

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

documentar adj. m., pl. documentari; f. sg. documentară, pl. documentare

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

DOCUMENTARE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)

DOCUMENTARE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)