11 definiții pentru doctorat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCTORÁT, doctorate, s. n. Stagiu de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor (2); examen final, de susținere a unei lucrări, dat pentru obținerea acestui titlu; titlu de doctor (2) obținut în urma acestui examen. – Din fr. doctorat.

DOCTORÁT, doctorate, s. n. Stagiu de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor (2); examen final, de susținere a unei lucrări, dat pentru obținerea acestui titlu; titlu de doctor (2) obținut în urma acestui examen. – Din fr. doctorat.

doctorat sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr doctorat] 1 Stagiu de calificare științifică superioară, după terminarea studiilor universitare, pentru obținerea titlului de doctor (2). 2 Examen final de susținere a lucrării științifice concepute în timpul doctoratului (1). 3 Titlul de doctor (2).

DOCTORÁT, doctorate, s. n. Treapta cea mai înaltă în calificarea oamenilor de știință din învățămîntul superior; examenul dat în acest scop. Și-a dat doctoratul.Doi ani îmi luase teza de doctorat în filozofie. CAMIL PETRESCU, T. III 498.

DOCTORÁT s.n. Formă de studii suprauniversitare, constând dintr-o serie de cursuri, examene și o teză, organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate. ♦ Calificarea posesorului titlului de doctor (în științe); examen final de susținere a tezei pentru obținerea titlului de doctor. [< fr. doctorat].

DOCTORÁT s. n. formă de studii suprauniversitare constând dintr-o serie de cursuri, examene și o teză, organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate; doctorantură. (< fr. doctorat)

DOCTORÁT ~e n. 1) Perioadă de calificare științifică în vederea obținerii titlului de doctor; doctorantură. 2) Examen pentru obținerea titlului de doctor prin susținerea unei lucrări (teze). 3) Titlu de doctor. /<fr. doctorat, lat. doctoratus

doctorat n. 1. cel mai înalt grad ce conferă o Facultate; 2. examenul de trecut spre a se face doctor.

* doctorát n., pl. e (fr. doctorat, d. mlat. doctoratus). Gradu, titlu de doctor. A lua, a trece doctoratu saŭ a da doctoratu (adică examinu de doctorat), a lua titlu de doctor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOCTORAT s. aspirantură. (În unele țări ~ se numește aspirantură.)

Intrare: doctorat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctorat
  • doctoratul
  • doctoratu‑
plural
  • doctorate
  • doctoratele
genitiv-dativ singular
  • doctorat
  • doctoratului
plural
  • doctorate
  • doctoratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doctorat, doctoratesubstantiv neutru

  • 1. Stagiu de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor; examen final, de susținere a unei lucrări, dat pentru obținerea acestui titlu; titlu de doctor obținut în urma acestui examen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: aspirantură
    • format_quote Și-a dat doctoratul. DLRLC
    • format_quote Doi ani îmi luase teza de doctorat în filozofie. CAMIL PETRESCU, T. III 498. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.