Definiția cu ID-ul 964352:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DOCTOR. Subst. Doctor, doctoraș (dim., peior.), medic, vraci (pop.), esculap (fam.); medicastru (depr.); doctoriță, doctoreasă (pop. și fam.), doftoroaie (pop.), vrăciță (înv. și arh.), vrace (înv.). Medic specialist; medic primar, medic secundar; medic legist; medic militar; medic curant; medic internist. Alopat; anestezist; balneolog; cardiolog; chirurg; dermatolog; ftiziolog; ginecolog; hematolog; homeopat; igienist; laringolog; mamoș; obstetrician; oftalmolog, oculist; osteolog; otorinolaringolog, orelist; oncolog; ortoped, ortopedist; neurolog; psihiatru; radiolog; reumatolog; stomatolog, dentist; toxicolog; urolog;, virusolog. Personal medical. Corpul medicilor. Personal medical ajutător; agent sanitar, felcer; felceră, felceriță; subchirurg (ieșit din uz); asistent (medical); asistentă (medicală); laborant; laborantă; soră; soră de caritate; soră-șefă; moașă; infirmier; infirmieră; farmacist; spițer (pop.). Adj. De doctor, medical, doctoricesc (fam.), doftoricesc (pop.). Vb. A fi medic, a practica medicina; a consulta, a examina (un bolnav); a doctori (înv.), a doftori (pop.), a doftorici (pop. și înv.), a îngriji un bolnav, a trata, a cura (rar), a curarisi (înv. și fam.); a vindeca, a lecui, a însănătoși, a pune pe picioare, a tămădui (pop.). A prescrie un tratament; a prescrie o rețetă. V. boală, instituții sanitare, însănătoșire, medicină, sănătate, tratament medical.