O definiție pentru docimonomie
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DOCIMO- „examen, examinare, notare”. ◊ gr. dokime „probă, examen” > fr. docimo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. docimo-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul examinării și notării elevilor; sin. docimonomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., docimologie*.
Intrare: docimonomie
docimonomie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||