11 definiții pentru docent

docént sm [At: BARIȚIU, P. A. III, 148 / Pl: ~nți / E: ger Dozent] 1 Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând celui de conferențiar. 2 Persoană cu gradul de docent (1). 3 (Îs) Doctor ~ Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă. 4 (Îas) Persoană cu titlul de doctor docent (3).

DOCÉNT, docenți, s. m. 1. (În unele țări) Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad. 2. (În sintagma doctor docent) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germ. Dozent.

DOCÉNT, docenți, s. m. 1. (În alte țări) Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad. 2. (În țara noastră; de obicei în sintagma doctor docent) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germ. Dozent.

DOCÉNT, docenți, s. m. Grad didactic în vechea organizare a învățămîntului superior.

docént s. m., pl. docénți; abr. doc.

docént s. m., pl. docénți, abr. doc.

DOCÉNT s.m. 1. (În trecut) Profesor universitar neretribuit, la al cărui curs studenții nu erau obligați să dea examen. 2. Titlu în învățământul superior acordat de o facultate unui doctor în științe pentru merite științifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germ. Dozent, it. docente, cf. lat. docens < docere – a învăța].

DOCÉNT s. m. grad didactic în învățământul superior corespunzător celui de conferențiar universitar. (< germ. Dozent)

DOCÉNT ~ți m. 1) Grad didactic în învățământul superior, care precede imediat pe cel de profesor. ◊ Doctor ~ titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate deosebită. 2) Persoană cu acest grad didactic. /<germ. Dozent

docent m. profesor liber la o Universitate. [Nemț. (Privat) Docent].

* docént, -ă s. (lat. dócens, -éntis, d. dócere, a învăța pe altu. V. doctor). Profesor universitar de un grad maĭ mic și fără salar, obișnuit maĭ ales în țările germane.

Intrare: docent

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular docent docentul
plural docenți docenții
genitiv-dativ singular docent docentului
plural docenți docenților
vocativ singular
plural