DOC², docuri, s. n. 1. Bazin înconjurat de diguri, în care intră vapoarele spre a fi încărcate, descărcate sau reparate; ansamblu de clădiri și de instalații care deservesc un port. Muncitorii însă s-au retras dincolo de docuri și așteaptă. SAHIA, N. 39. Lîngă poarta docului, trenurile manevrau, iar fabricile, dinlăuntrul lor, trimiteau un zgomot surd, neîntrerupt. DUNĂREANU, N. 18. Armatorul trebui să-și scoată din docuri minunea în care avea să îmbarce multiplele dihănii ale marelui Barnum. ANGHEL, PR. 71. ◊ Doc plutitor = instalație plutitoare, prevăzută cu compartimente care pot fi umplute sau golite de apă și servind la repararea navelor. 2. Magazie într-un port în care se depozitează cereale și alte mărfuri; antrepozit. V. siloz.