2 definiții pentru dobronic

dobroníc, dobroníci, s.m. (reg.) plantă plăcut mirositoare ce crește prin păduri și tufișuri; dumbravnic.

dobronic m. Bot. V. dumbravnic. [Ceh. DOBRONIKA].

Intrare: dobronic
dobronic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dobronic dobronicul
plural dobronici dobronicii
genitiv-dativ singular dobronic dobronicului
plural dobronici dobronicilor
vocativ singular
plural