3 definiții pentru doborâtură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

doborâtúră sf [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: doborî + -tură] 1 Stricăciune produsă în pădure de fenomenele naturale. 2 Pădure doborâtă de vânt.

DOBORÂTÚRĂ, doborâturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc. – Din doborî + suf. -tură.

DOBORÎTÚRĂ, doborîturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc.

Intrare: doborâtură
doborâtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doborâtu
  • doborâtura
plural
  • doborâturi
  • doborâturile
genitiv-dativ singular
  • doborâturi
  • doborâturii
plural
  • doborâturi
  • doborâturilor
vocativ singular
plural

doborâtură

  • 1. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • doborî + sufix -tură.
    surse: DLRM