3 definiții pentru doborâtură

doborâtúră sf [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: doborî + -tură] 1 Stricăciune produsă în pădure de fenomenele naturale. 2 Pădure doborâtă de vânt.

DOBORÂTÚRĂ, doborâturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc. – Din doborî + suf. -tură.

DOBORÎTÚRĂ, doborîturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc.

Intrare: doborâtură
doborâtură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doborâtu doborâtura
plural doborâturi doborâturile
genitiv-dativ singular doborâturi doborâturii
plural doborâturi doborâturilor
vocativ singular
plural