DIVIZIUNE, diviziuni, s. f. Împărțire, fragmentare, separație; (concretizat) fragment sau unitate care se obține dintr-o împărțire. Diviziune administrativă. ◊ Diviziunea muncii (în cadrul unei întreprinderi) = împărțirea, în cadrul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui produs, în mai multe operații parțiale, fiecare operație fiind efectuată de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializați. Diviziunea socială a muncii = împărțirea producției sociale pe ramuri de producție de sine stătătoare (industrie, agricultură etc.), ceea ce are drept rezultat specializarea unor grupuri de producători în anumite ramuri. În ansamblul variatelor valori de întrebuințare sau corpuri de mărfuri își găsește expresia un ansamblu de munci utile tot atît de variate, care diferă după gen, specie, familie, subspecie, varietate – o diviziune socială a muncii. MARX, C. I 75. Diviziunea socială a muncii presupune dispersarea mijloacelor de producție în mîinile unui mare număr de producători de mărfuri, independenți unul de altul. id. ib. 333. – Pronunțat: -zi-u-.