11 definiții pentru divizibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.

DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.

divizíbil, ~ă a [At: PROT. - POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr divisible, lat divisibilis] 1 Care poate fi divizat (1). 2 (Mat; d. numere întregi, polinoame) Care se împarte exact (fară rest) cu alt număr, polinom etc.

DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care poate fi divizat. ♦ (Mat.; despre numere întregi) Care se împarte exact cu alt număr, restul fiind nul. Numărul 16 este divizibil cu 2, 4 și 8.

DIVIZÍBIL, -Ă adj. Care se poate diviza. ♦ (Mat.; despre numere) Care poate fi împărțit exact cu un număr. [Cf. fr. divisible, lat. divisibilis].

DIVIZÍBIL, -Ă adj. care se poate diviza. ◊ (mat.) care prezintă divizibilitate. (< fr. divisible, lat. divisibilis)

DIVIZÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi divizat. /<fr. divisible, lat. divisibilis

* divizíbil, -ă adj. (lat. divizibilis). Care se poate divide.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divizíbil adj. m., pl. divizíbili; f. divizíbilă, pl. divizíbile

divizíbil adj. m., pl. divizíbili; f. sg. divizíbilă, pl. divizíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Divizibil ≠ indivizibil, nedivizibil

Intrare: divizibil
divizibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divizibil
  • divizibilul
  • divizibilu‑
  • divizibilă
  • divizibila
plural
  • divizibili
  • divizibilii
  • divizibile
  • divizibilele
genitiv-dativ singular
  • divizibil
  • divizibilului
  • divizibile
  • divizibilei
plural
  • divizibili
  • divizibililor
  • divizibile
  • divizibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

divizibil

  • 1. Care se poate diviza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: indivizibil nedivizibil
    • 1.1. prin specializare (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Numărul 16 este divizibil cu 2, 4 și 8.
        surse: DLRLC

etimologie: