2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

divizat, ~ă a [At: C. PETRESCU, R. DR. 220 / Pl: ~ați, ~e / E: diviza] 1 Care este împărțit în mai multe părți, clase, grupuri, categorii etc. 2 (Mat; spc; d. un număr) Care se împarte exact și în părți egale cu un anumit număr. 3 (Mat; pgn) Împărțit. 4 (D. un instrument de măsură) Pe care sunt trasate diviziuni (8). 5 (Reg) Risipit. 6 (D. oameni) Dezbinați.

DIVIZÁT, -Ă, divizați, -te, adj. Împărțit (în mai multe părți). Cumpărau în tovărășie o parcelă divizată. C. PETRESCU, R. DR. 220.

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. Spec. A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. Spec. A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. Spec. A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. Spec. A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

diviza [At: MARIAN, PR. II, 169/36 / V: (reg) ~visi / Pzi: ~zez / E: fr diviser] 1-2 vtr A (se) împărți în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. Si: a (se) divide, (înv) a (se) dividirui, (rar) a (se) osebi. 3-4 vtr (Mat; spc; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr. 5 vt A efectua o împărțire aritmetică. 6 vt A trasa diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 7 vt (Reg) A face risipă. 8-9 vtr A nu se mai înțelege sau face să nu se mai înțeleagă între ei Si: a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) divide, a (se) izola.

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. A împărți în mai multe părți. ♦ A despărți în grupuri; a dezbina. ♦ (Mat.) A efectua operația aritmetică a împărțirii; a împărți.

DIVIZÁ vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].

DIVIZÁ vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)

A SE DIVIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser

A DIVIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser

* divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divizá (a ~) vb., ind. prez. 3 divizeáză

divizá vb., ind. prez. 1 sg. divizéz, 3 sg. și pl. divizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVIZÁT adj. fracționat, fragmentat, împărțit, segmentat. (Un tot ~.)

DIVIZAT adj. fracționat, fragmentat, împărțit, segmentat. (Un tot ~.)

DIVIZÁ vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona.

DIVIZA vb. 1. a despărți, a divide, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. (FIZ.) a fisiona, a scinda. (A ~ nucleul atomic.)

Intrare: divizat
divizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divizat
  • divizatul
  • divizatu‑
  • diviza
  • divizata
plural
  • divizați
  • divizații
  • divizate
  • divizatele
genitiv-dativ singular
  • divizat
  • divizatului
  • divizate
  • divizatei
plural
  • divizați
  • divizaților
  • divizate
  • divizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: diviza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diviza
  • divizare
  • divizat
  • divizatu‑
  • divizând
  • divizându‑
singular plural
  • divizea
  • divizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divizez
(să)
  • divizez
  • divizam
  • divizai
  • divizasem
a II-a (tu)
  • divizezi
(să)
  • divizezi
  • divizai
  • divizași
  • divizaseși
a III-a (el, ea)
  • divizea
(să)
  • divizeze
  • diviza
  • diviză
  • divizase
plural I (noi)
  • divizăm
(să)
  • divizăm
  • divizam
  • divizarăm
  • divizaserăm
  • divizasem
a II-a (voi)
  • divizați
(să)
  • divizați
  • divizați
  • divizarăți
  • divizaserăți
  • divizaseți
a III-a (ei, ele)
  • divizea
(să)
  • divizeze
  • divizau
  • diviza
  • divizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

divizat

etimologie:

diviza

  • 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: divide împărți
  • 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: despărți dezbina izola

etimologie: