8 definiții pentru divinatoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire.

DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire.

divinatoriu, ~ie a vz divinator1

DIVINATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la divinație, care ajută la ghicit. [Pron. -riu. / < fr. divinatoire].

DIVINATÓRIU, -IE adj. referitor la divinație. (< fr. divinatoire)

divinatoriu a. privitor la divinațiune.

* divinatóriŭ, -ie adj. (d. divinator). Rar. De gîcire, relativ la gîcire, magic: vărguță divinatorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divinatóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. divinatórie (-ri-e); pl. m. și f. divinatórii

divinatóriu adj. m. [-riu pron. rĭu], f. divinatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. divinatórii

Intrare: divinatoriu
divinatoriu adjectiv
  • pronunție: divinatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divinatoriu
  • divinatoriul
  • divinatoriu‑
  • divinatorie
  • divinatoria
plural
  • divinatorii
  • divinatoriii
  • divinatorii
  • divinatoriile
genitiv-dativ singular
  • divinatoriu
  • divinatoriului
  • divinatorii
  • divinatoriei
plural
  • divinatorii
  • divinatoriilor
  • divinatorii
  • divinatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

divinatoriu

  • 1. livresc Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: