7 definiții pentru divinator

divinatór1, ~oáre a [At: NEGULICI / V: ~iu, devi~ / Pl: ~i, ~oáre / E: fr divinatoire] 1-2 Privitor la divinație (1-2). 3-4 Care aparține divinației (1-2). 5 Care are darul divinației (1). 6 Care ajută la divinație (1).

divinatór2, ~oáre smf [At: HELIADE, O. II, 179 / V: devi~ / Pl: ~i, ~oáre / E: fr divinateur, lat divinator, -oris] Persoană înzestrată cu darul divinației (1).

divinatór s. m., pl. divinatóri

DIVINATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator)

divinator a. care prevede, pătrunzător: spirit divinator.

* divinatór, -oáre adj. și s. (lat. divinator). Rar. Gîcitor.

divinatoriu a. privitor la divinațiune.

Intrare: divinator
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular divinator divinatorul
plural divinatori divinatorii
genitiv-dativ singular divinator divinatorului
plural divinatori divinatorilor
vocativ singular
plural