DIVERSIUNE, diversiuni, s. f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gîndurile sau planurile cuiva; deviere, abatere. Ștefan încearcă o diversiune...: Nu facem o partidă [de ping- pong]? SEBASTIAN, T. 103. 2. Acțiune politică cu caracter demagogic întreprinsă de guvernele reacționare, cu scopul de a atrage în direcții false atenția opiniei publice și activitatea clasei muncitoare, abătînd-o de la problemele vitale și de la adevăratele ei interese. 3. Acțiune militară făcută cu scopul de a abate atenția și forțele inamicului de la direcția principală de atac sau din zona în care se pregătesc anumite acțiuni. – Pronunțat: -si-u-.