2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIURÉTIC, -Ă, diuretici, -ce, adj., s. n. (Medicament, ceai etc.) care produce sau mărește diureza. [Pr.: di-u-] – Din fr. diurétique, lat. diureticus.

DIURÉTIC, -Ă, diuretici, -ce, adj., s. n. (Medicament, ceai etc.) care produce sau mărește diureza. [Pr.: di-u-] – Din fr. diurétique, lat. diureticus.

diuretic, ~ă sn, a [At: MEȘT. DOFT. II, 39r/12 / V: (îvr) ~ritica a / P: di-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diurétique, lat diureticus] 1-2 (Medicament, ceai etc.) care produce diureza (1). 3-4 (Medicament, ceai etc.) care mărește diureza (2).

DIURÉTIC, -Ă, diuretici, -e, adj. Care provoacă sau ajută eliminarea urinei. – Pronunțat: di-u-.

DIURÉTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care activează secreția urinară. [Pron. di-u-. / < fr. diurétique].

DIURÉTIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care activează secreția urinară. (< fr. diurétique)

DIURÉTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre substanțe, medicamente etc.) Care produce diureză; producător de diureză. [Sil. di-u-] /<fr. diurétique, lat. diureticus

diuretic a. Med. ce înlesnește ieșirea udului: cafeaua e diuretică.

* diurétic, -ă adj. (vgr. diuretikós). Fiziol. Care provoacă urinarea. Sn., pl. e. Berea e un diuretic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diurétic2 (di-u-) s. n., pl. diurétice

diurétic1 (di-u-) adj. m., pl. diurétici; f. diurétică, pl. diurétice

diurétic adj. m. (sil. di-u-), pl. duirétici; f. sg. diurétică, pl. diurétice

diurétic s. n. (sil. di-u-), pl. diurétice

Intrare: diuretic (adj.)
diuretic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: di-u- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diuretic
  • diureticul
  • diureticu‑
  • diuretică
  • diuretica
plural
  • diuretici
  • diureticii
  • diuretice
  • diureticele
genitiv-dativ singular
  • diuretic
  • diureticului
  • diuretice
  • diureticei
plural
  • diuretici
  • diureticilor
  • diuretice
  • diureticelor
vocativ singular
plural
Intrare: diuretic (s.n.)
diuretic2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: di-u- info
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diuretic
  • diureticul
  • diureticu‑
plural
  • diuretice
  • diureticele
genitiv-dativ singular
  • diuretic
  • diureticului
plural
  • diuretice
  • diureticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diuretic

  • 1. (Medicament, ceai etc.) care produce sau mărește diureza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: