2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
disuric, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dysurique] 1-2 (Persoană) care suferă de disurie.
DISURIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de disurie. [< fr. dysurique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISURIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de disurie. (< fr. dysurique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: disuric (adj.)
disuric1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: disuric (persoană)
disuric2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
disuric, disuricăadjectiv disurică, disuricesubstantiv feminin disuric, disuricisubstantiv masculin
- 1. (Suferind) de disurie. DN
etimologie:
- dysurique DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.