5 definiții pentru disuasiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disuasiv, ~ă a [At: LM / P: ~su-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr dissuasif] (Frm; d. argumente, cuvinte etc.) Care determină schimbarea unei hotărâri.

DISUASÍV, -Ă adj. (Despre argumente) Care determină schimbarea unei hotărâri. [< fr. dissuasif].

DISUASÍV, -Ă adj. (despre argumente) care face pe cineva să-și schimbe hotărârea. (< fr. dissuasif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disuasív (-su-a-) adj. m., pl. disuasívi; f. disuasívă, pl. disuasíve

disuasív adj. m. (sil. -su-a-), pl. disuasívi; f. sg. disuasívă, pl. disuasíve

Intrare: disuasiv
disuasiv adjectiv
  • silabație: -su-a- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disuasiv
  • disuasivul
  • disuasivu‑
  • disuasi
  • disuasiva
plural
  • disuasivi
  • disuasivii
  • disuasive
  • disuasivele
genitiv-dativ singular
  • disuasiv
  • disuasivului
  • disuasive
  • disuasivei
plural
  • disuasivi
  • disuasivilor
  • disuasive
  • disuasivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)