distrugere sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 168 / V: (înv) des~, destruire / Pl: ~ri / E: distruge] 1 Devastare cauzată de furtuni, inundații și alte fenomene naturale, acțiuni represive ale oamenilor, războaie etc. Si: (liv) distrucție, nimicire, prăpădire, pustiire, radere, ragaviu, răvășire, stricare. 2 Rănire a unor părți ale corpului omenesc. 3 Omorâre. 4 (Pex) Zdrobire. 5 (Fig) Pierdere a averii, a sănătății, a liniștei sufletești etc. Si: ruinare, sărăcire.