DISTRIBUITOR, -OARE, distribuitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care distribuie ceva. ♦ Persoană (fizică sau juridică) care asigură distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. Aparat, piesă, dispozitiv sau mașină care asigură distribuirea rațională a unui material, a combustibilului etc. [Pr.: -bu-i-] – Distribui + suf. -tor. Cf. fr. distributeur.

distribuitor, ~oare [At: HELIADE, PARALELISM I, 81 / V: ~utor / Pl: ~i, ~oare / E: distribui + -tor] 1 smf Persoană (calificată) care este însărcinată să împartă anumite materiale, alimente etc. 2 sn Aparat, piesă, dispozitiv sau mașină care asigură distribuirea rațională a unui material, a combustibilului etc. Si: repartizor. 3 sn Aparat automat care conține diverse obiecte, alimente etc. și care funcționează pe bază de fise sau monede.

DISTRIBUITOR, -OARE, distribuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care distribuie ceva, calificată să distribuie ceva. 2. S. n. Aparat, piesă, dispozitiv sau mașină care asigură distribuirea rațională a unui material, a combustibilului etc. [Pr.: -bu-i-] – Distribui + suf. -tor. Cf. fr. distributeur.

DISTRIBUITOR², -OARE, distribuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.). – Pronunțat: -bu-i-.

DISTRIBUITOR¹, distribuitoare, s. n. Aparat, piesă, dispozitiv sau mașină care asigură distribuirea agentului motor, împrăștierea unui curent, a unui material de lucru etc. Știa că distribuția curentului se face circular, cu un singur distribuitor. MIHALE, O. 252. ♦ Mașină care servește la împrăștierea uniformă a unui material oarecare (pietriș, beton etc.) pe platforma unei șosele în construcție. – Pronunțat: -bu-i-.

DISTRIBUITOR, -OARE s.m. și f. Persoană care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.). [< distribui + -tor].

DISTRIBUITOR s.n. Aparat aplicat la o mașină pentru a asigura distribuirea forței motrice, împrăștierea uniformă a unor semințe, a unor chimicale etc. [Cf. fr. distributeur].

DISTRIBUITOR, -OARE I. s. m. f. cel care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.). II. s. n. aparat, dispozitiv aplicat la o mașină pentru a asigura distribuirea forței motrice, împrăștierea uniformă a unor semințe etc. (după fr. distributeur)

DISTRIBUITOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care distribuie. /a distribui + suf. ~tor

DISTRIBUITOR¹ ~oare n. Instalație sau aparat pentru distribuirea automată (de materiale, energie electrică, a mesajelor telegrafice etc.); repartizor. [Sil. -bu-i-] /a distribui + suf. ~tor

* distribuitór, -oáre adj. și s. Care distribuĭe. S.n., pl. -oare. Aparat care sevește la distribuit ceva: distribuitor de abur.

distribuitoare (persoană) (desp. -bu-i-) s. f., g.-d. art. distribuitoarei; pl. distribuitoare

distribuitoare (persoană) (-bu-i-) s. f., g.-d. art. distribuitoarei; pl. distribuitoare

distribuitoare (persoană) s. f. (sil. -bu-i-), g.-d. art. distribuitoarei; pl. distribuitoare

distribuitor¹ (instrument) (desp. -bu-i-) s. n., pl. distribuitoare

distribuitor² (instrument) (-bu-i-) s. n., pl. distribuitoare

distribuitor (instrument) s. n. (sil. -bu-i-), pl. distribuitoare

DISTRIBUITÓR, -OÁRE (< fr.) s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care distribuie. ♦ (EC.) Persoană fizică sau juridică ce asigură distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesă, mecanism etc. cu ajutorul căruia se face distribuirea agentului motor într-o mașină de forță, a apei în centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalațiilor de telegrafie și de telemăsură folosit pentru transmiterea semnalelor care aparțin unuia sau mai multor mesaje, în intervale de timp succesive, pe aceeași linie de transmisiune.

DISTRIBUITOR s. 1. împărțitor. (~ de ziare.) 2. (TEHN.) repartizor.

DISTRIBUITOR s. 1. împărțitor. (~ de ziare.) 2. (TEHN.) repartizor.