10 definiții pentru distorsiune distorsie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTORSIÚNE, distorsiuni, s. f. 1. Abatere (supărătoare) a unei oscilații, a unei imagini etc. de la forma inițială. 2. Răsucire, torsiune convulsivă a unor părți ale corpului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. distorsion, lat. distorsio, -onis.

DISTORSIÚNE, distorsiuni, s. f. 1. Abatere (supărătoare) a unei oscilații, a unei imagini etc. de la forma inițială. 2. Răsucire, torsiune convulsivă a unor părți ale corpului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. distorsion, lat. distorsio, -onis.

distorsiune sf [At: LM / V: (rar) distorsie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr distorsion, lat distorsio, -onis] 1 Răsucire (convulsivă) a unor părți ale corpului. 2 Abatere (supărătoare) a unei oscilații, a unei imagini etc. de la forma inițială Si: aberație (1). 3-4 (Îs) ~a rocilor Deformare (sau transformare în noi structuri geologice secundare) a rocilor, sub acțiunea presiunii litostatice și a stresului. 5 (Fig) Deformare.

DISTORSIÚNE, distorsiuni, s. f. Abatere (supărătoare) a unei oscilații sau a unei imagini de la forma inițială. – Pronunțat: -si-u-.

DISTORSIÚNE s.f. 1. Aberație a unei imagini sau a unei oscilații de la forma inițială. 2. Răsucire, torsiune a unei părți a corpului. [Pron. -si-u-, var. (rar) distorsie s.f. / cf. fr. distorsion, lat. distorsio].

DISTORSIÚNE s. f. 1. deformare a unei imagini, a unei unde sau a unui semnal audio, datorată imperfecțiunii sistemelor de înregistrare, de transmitere sau redare. 2. modificare a repartiției câmpului magnetic de sub polii de excitație ai unei mașini de curent continuu, produsă de reacția indusului. 3. deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală. 4. torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie. (< fr. distorsion, lat. distorsio)

DISTORSIÚNE ~i f. 1) med. Răsucire convulsivă a unei părți a corpului. 2) Abatere de la forma inițială a unor semnale, imagini, oscilații. [Art. distorsiunea; G.-D. distorsiunii; Sil. -si-u-] /<fr. distorsion, lat. distorsio, ~onis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. distorsiúnii; pl. distorsiúni

Intrare: distorsiune
distorsiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distorsiune
  • distorsiunea
plural
  • distorsiuni
  • distorsiunile
genitiv-dativ singular
  • distorsiuni
  • distorsiunii
plural
  • distorsiuni
  • distorsiunilor
vocativ singular
plural
distorsie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distorsie
  • distorsia
plural
  • distorsii
  • distorsiile
genitiv-dativ singular
  • distorsii
  • distorsiei
plural
  • distorsii
  • distorsiilor
vocativ singular
plural

distorsiune distorsie

  • 1. Abatere (supărătoare) a unei oscilații, a unei imagini etc. de la forma inițială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Răsucire, torsiune convulsivă a unor părți ale corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: răsucire torsiune
    • 2.1. Torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie.
      surse: MDN '00
  • 3. Modificare a repartiției câmpului magnetic de sub polii de excitație ai unei mașini de curent continuu, produsă de reacția indusului.
    surse: MDN '00
  • 4. Deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală.
    surse: MDN '00

etimologie: