3 definiții pentru distors (fem. distoarsă)

distórs, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~rși, ~e / E: fr distors] (Rar) Răsucit.

DISTÓRS, -Ă adj. (Rar) Răsucit. [< fr. distors].

DISTÓRS, -Ă adj. răsucit. (< fr. distors)

Intrare: distors (fem. distoarsă)
distors (fem. distoarsă) adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distors
  • distorsul
  • distorsu‑
  • distoarsă
  • distoarsa
plural
  • distorși
  • distorșii
  • distoarse
  • distoarsele
genitiv-dativ singular
  • distors
  • distorsului
  • distoarse
  • distoarsei
plural
  • distorși
  • distorșilor
  • distoarse
  • distoarselor
vocativ singular
plural
distors (fem. distorsă) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distors
  • distorsul
  • distorsu‑
  • distorsă
  • distorsa
plural
  • distorși
  • distorșii
  • distorse
  • distorsele
genitiv-dativ singular
  • distors
  • distorsului
  • distorse
  • distorsei
plural
  • distorși
  • distorșilor
  • distorse
  • distorselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)