10 definiții pentru disten


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTÉN s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albăstruie sau gălbuie și cu luciu sidefiu, utilizat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. disthène.

distén sns [At: CANTUNIARI, L. M. 92 / E: fr disthène] Silicat de aluminiu, de culoare gălbuie sau albăstruie și cu luciu sidefiu.

DISTÉN s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albăstruie sau gălbuie și cu luciu sidefiu. – Din fr. disthène.

DISTÉN s. n. silicat natural de aluminiu, în rocile metamorfice; cianit. (< fr. disthène)

DISTÉN n. Mineral (silicat natural de aluminiu) transparent, cu luciu de sidef, folosit în industria ceramicii. /<fr. disthéne


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISTÉN s. (MIN.) cianit. (~ este un silicat natural de aluminiu.)

DISTEN s. (MIN.) cianit. (~ este un silicat natural de aluminiu.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DISTÉN (< fr. {i}; {s} gr. sthenos „forță”) s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albastră, verde sau galbenă, transparent până la translucid, cu luciu sticlos sau sidefos. Se formează în șisturi cristaline rezultate din metamorfozarea rocilor bogate în alumină, la mari adâncimi în scoarța Pământului. Utilizat ca piatră semiprețioasă, în ind. ceramicii, la fabricarea unor produse refractare de calitate superioară. Sin. cianit.

Intrare: disten
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disten
  • distenul
  • distenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • disten
  • distenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disten

  • 1. Silicat natural de aluminiu, de culoare albăstruie sau gălbuie și cu luciu sidefiu, utilizat ca piatră semiprețioasă.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: cianit

etimologie: