2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

distanțát, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. 171 / Pl: ~áți, ~e / E: distanța] 1 Care este depărtat în spațiu sau în timp. 2 Lăsat în urmă. 3 Depășit ca valoare, ca număr etc. 4 (D. lucruri) Între care s-a lăsat spațiu Si: rărit. 5 (Fig) Care se deosebește în idei, concepții etc. față de cineva sau ceva.

DISTANȚÁT, -Ă, distanțați, -te, adj. Care este separat unul de altul; care se află la distanță unul de altul. – V. distanța.

DISTANȚÁT, -Ă, distanțați, -te, adj. Care este separat unul de altul; care se află la distanță unul de altul. – V. distanța.

distanțát adj. m., pl. distanțáți; f. sg. distanțátă; pl. distanțáte

DISTANȚÁT adj. 1. depărtat, rar. (Rânduri ~.) 2. v. spațiat.

distanțá [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~țéz / E: fr distancier] 1 vr A se depărta de un punct fix, de ceva sau de cineva. 2 vr A lăsa în urmă. 3 vr A depăși (ca valoare, ca număr etc.). 4 vt (La cursele de cai) A retrage beneficiul adus de un cal care ia parte la o cursă, din cauza unor nereguli constatate în timpul cursei. 5 vt A lăsa un anumit spațiu, o anumită distanță între două sau mai multe lucruri Si: a rări. 6 vr (Fig) A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A pune un interval între două sau mai multe ființe sau lucruri, a lăsa o distanță; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva), a lăsa în urmă, a întrece (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (de cineva) în idei, în concepții etc.; a întrece (pe cineva) ca valoare.

distanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 distanțeáză

distanțá vb., ind. prez. 1 sg. distanțéz, 3 sg. și pl. distanțeáză

DISTANȚÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. v. detașa. 3. v. spația.

A distanța ≠ a apropia

A se distanța ≠ a se apropia

DISTANȚÁ vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăși. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].

DISTANȚÁ vb. I. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăși. ◊ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)

A DISTANȚÁ ~éz tranz. (lucruri) A îndepărta la o anumită distanță. /<fr. distancer

A SE DISTANȚÁ mă ~éz intranz. 1) A se depărta tot mai mult. ~ de fruntea coloanei. 2) fig. A se deosebi sub aspect calitativ în idei sau concepții. 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică sau intelectuală. /<fr. distancer

distanțà v. a lăsa la distanță, a întrece.

* distanțéz v. tr. (fr. distancer). Las la distanță, întrec. La alergărĭ, retrag unuĭ alergător (unuĭ cal) beneficiŭ banilor luĭ din cauza vre-uneĭ neregularitățĭ în alergare.

Intrare: distanța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) distanța distanțare distanțat distanțând singular plural
distanțea distanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) distanțez (să) distanțez distanțam distanțai distanțasem
a II-a (tu) distanțezi (să) distanțezi distanțai distanțași distanțaseși
a III-a (el, ea) distanțea (să) distanțeze distanța distanță distanțase
plural I (noi) distanțăm (să) distanțăm distanțam distanțarăm distanțaserăm, distanțasem*
a II-a (voi) distanțați (să) distanțați distanțați distanțarăți distanțaserăți, distanțaseți*
a III-a (ei, ele) distanțea (să) distanțeze distanțau distanța distanțaseră
Intrare: distanțat
distanțat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distanțat distanțatul distanța distanțata
plural distanțați distanțații distanțate distanțatele
genitiv-dativ singular distanțat distanțatului distanțate distanțatei
plural distanțați distanțaților distanțate distanțatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)