distanțare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țări / E: distanța] 1 Îndepărtare față de un punct fix. 2 Lăsare în urmă. 3 Depășire din punct de vedere valoric, numeric etc. 4 (La cursele de cai) Retragere a beneficiului adus de un cal care ia parte la o cursă, din cauza unor nereguli constatate în timpul cursei. 5 Lăsare a unui spațiu între două lucruri. 6 (Fig) Deosebire de idei sau de concepții față de cineva.

DISTANȚARE, distanțări, s. f. Faptul de a (se) distanța; îndepărtare.

DISTANȚARE s.f. Acțiunea de a (se) distanța și rezultatul ei; îndepărtare. [< distanța].

distanța [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~ția / Pzi: ~țez / E: fr distancier] 1 vr A se depărta de un punct fix, de ceva sau de cineva. 2 vr A lăsa în urmă. 3 vr A depăși (ca valoare, ca număr etc.). 4 vt (La cursele de cai) A retrage beneficiul adus de un cal care ia parte la o cursă, din cauza unor nereguli constatate în timpul cursei. 5 vt A lăsa un anumit spațiu, o anumită distanță între două sau mai multe lucruri Si: a rări. 6 vr (Fig) A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.

distanția v vz distanța

DISTANȚA, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A pune un interval între două sau mai multe ființe sau lucruri, a lăsa o distanță; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva), a lăsa în urmă, a întrece (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (de cineva) în idei, în concepții etc.; a întrece (pe cineva) ca valoare.

DISTANȚA vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăși. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].

DISTANȚA vb. I. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăși. ◊ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)

A SE DISTANȚA mă ~ez intranz. 1) A se depărta tot mai mult. ~ de fruntea coloanei. 2) fig. A se deosebi sub aspect calitativ în idei sau concepții. 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică sau intelectuală. /<fr. distancer

A DISTANȚA ~ez tranz. (lucruri) A îndepărta la o anumită distanță. /<fr. distancer

distanțà v. a lăsa la distanță, a întrece.

* distanțéz v. tr. (fr. distancer). Las la distanță, întrec. La alergărĭ, retrag unuĭ alergător (unuĭ cal) beneficiŭ banilor luĭ din cauza vre-uneĭ neregularitățĭ în alergare.

distanțare s. f., g.-d. art. distanțării; pl. distanțări

distanțare s. f., g.-d. art. distanțării; pl. distanțări

distanțare s. f., g.-d. art. distanțării; pl. distanțări

distanța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distanțez, 3 distanțează; conj. prez. 1 sg. să distanțez, 3 să distanțeze

distanța (a ~) vb., ind. prez. 3 distanțează

distanța vb., ind. prez. 1 sg. distanțez, 3 sg. și pl. distanțează

DISTANȚARE s. 1. v. îndepărtare. 2. v. spațiere.

DISTANȚARE s. 1. depărtare, îndepărtare. (~ lui de grupul nostru.) 2. depărtare, îndepărtare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvînt.)

DISTANȚA vb. 1. v. îndepărta. 2. v. detașa. 3. v. spația.

DISTANȚA vb. 1. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Se ~ unii de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a se detașa. (S-a ~ pe parcurs de ceilalți concurenți.) 3. a depărta, a îndepărta, a rări, a spația, (înv.) a spaționa. (~ literele unui cuvînt.)

A se distanța ≠ a se apropia

A distanța ≠ a apropia

DISTANȚÁRE (< distanța) s. f. 1. Acțiunea de a (se) distanța. 2. Fenomen întâlnit în teatrul modern, având diferite consecințe la B. Brecht, E. Ionescu ș.a., care vizează detașarea spectatorului de operă și, uneori, a actorului de personajul interpretat. Se opune identificării (empatiei).