2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

distanțáre sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țắri / E: distanța] 1 Îndepărtare față de un punct fix. 2 Lăsare în urmă. 3 Depășire din punct de vedere valoric, numeric etc. 4 (La cursele de cai) Retragere a beneficiului adus de un cal care ia parte la o cursă, din cauza unor nereguli constatate în timpul cursei. 5 Lăsare a unui spațiu între două lucruri. 6 (Fig) Deosebire de idei sau de concepții față de cineva.

DISTANȚÁRE, distanțări, s. f. Faptul de a (se) distanța.V. distanța.

DISTANȚÁRE, distanțări, s. f. Faptul de a (se) distanța.V. distanța.

DISTANȚÁRE, distanțări, s. f. Faptul de a (se) distanța; îndepărtare.

distanțáre s. f., g.-d. art. distanțắrii; pl. distanțắri

distanțáre s. f., g.-d. art. distanțării; pl. distanțări

DISTANȚÁRE s. 1. v. îndepărtare. 2. v. spațiere.

DISTANȚÁRE s.f. Acțiunea de a (se) distanța și rezultatul ei; îndepărtare. [< distanța].

distanțá [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~țéz / E: fr distancier] 1 vr A se depărta de un punct fix, de ceva sau de cineva. 2 vr A lăsa în urmă. 3 vr A depăși (ca valoare, ca număr etc.). 4 vt (La cursele de cai) A retrage beneficiul adus de un cal care ia parte la o cursă, din cauza unor nereguli constatate în timpul cursei. 5 vt A lăsa un anumit spațiu, o anumită distanță între două sau mai multe lucruri Si: a rări. 6 vr (Fig) A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A pune un interval între două sau mai multe ființe sau lucruri, a lăsa o distanță; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva), a lăsa în urmă, a întrece (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (de cineva) în idei, în concepții etc.; a întrece (pe cineva) ca valoare.

distanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 distanțeáză

distanțá vb., ind. prez. 1 sg. distanțéz, 3 sg. și pl. distanțeáză

DISTANȚÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. v. detașa. 3. v. spația.

A distanța ≠ a apropia

A se distanța ≠ a se apropia

DISTANȚÁ vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăși. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].

DISTANȚÁ vb. I. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăși. ◊ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)

A DISTANȚÁ ~éz tranz. (lucruri) A îndepărta la o anumită distanță. /<fr. distancer

Intrare: distanța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) distanța distanțare distanțat distanțând singular plural
distanțea distanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) distanțez (să) distanțez distanțam distanțai distanțasem
a II-a (tu) distanțezi (să) distanțezi distanțai distanțași distanțaseși
a III-a (el, ea) distanțea (să) distanțeze distanța distanță distanțase
plural I (noi) distanțăm (să) distanțăm distanțam distanțarăm distanțaserăm, distanțasem*
a II-a (voi) distanțați (să) distanțați distanțați distanțarăți distanțaserăți, distanțaseți*
a III-a (ei, ele) distanțea (să) distanțeze distanțau distanța distanțaseră
Intrare: distanțare
distanțare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distanțare distanțarea
plural distanțări distanțările
genitiv-dativ singular distanțări distanțării
plural distanțări distanțărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)