4 definiții pentru disruptiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disruptiv, ~ă a [At: CIȘMAN, FIZ. II, 327 / Pl: ~i, ~e / E: fr disruptif, it disruptivo] 1 (D. descărcări electrice) Care produce flăcări sau scântei. 2 (Îs) Tensiune ~ă Tensiune electrică la care se produce străpungerea unui dielectric. 3 Care este distructiv, exploziv. 4 (Îs) Forță ~ă Forța generată de obicei de o explozie sau de un cutremur, care tinde să disloce sau să fragmenteze rocile de zăcământ. 5 (Fig) Care strălucește.

DISRUPTIV, -Ă adj. (Despre descărcări electrice) Cu scîntei, care produce flăcări, strălucește. [Cf. it. disruptivo, fr. disruptif].

DISRUPTIV, -Ă adj. (despre descărcări electrice) cu scântei, care produce flăcări, strălucește. (< fr. disruptif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disruptiv adj. m., pl. disruptivi; f. sg. disruptivă, pl. disruptive

Intrare: disruptiv
disruptiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disruptiv
  • disruptivul
  • disruptivu‑
  • disrupti
  • disruptiva
plural
  • disruptivi
  • disruptivii
  • disruptive
  • disruptivele
genitiv-dativ singular
  • disruptiv
  • disruptivului
  • disruptive
  • disruptivei
plural
  • disruptivi
  • disruptivilor
  • disruptive
  • disruptivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disruptiv, disruptiadjectiv

  • 1. (Despre descărcări electrice) Cu scântei, care produce flăcări, strălucește. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.