4 definiții pentru disruptiv

disruptív, ~ă a [At: CIȘMAN, FIZ. II, 327 / Pl: ~i, ~e / E: fr disruptif, it disruptivo] 1 (D. descărcări electrice) Care produce flăcări sau scântei. 2 (Îs) Tensiune ~ă Tensiune electrică la care se produce străpungerea unui dielectric. 3 Care este distructiv, exploziv. 4 (Îs) Forță -ă Forța generată de obicei de o explozie sau de un cutremur, care tinde să disloce sau să fragmenteze rocile de zăcământ. 5 (Fig) Care strălucește.

disruptív adj. m., pl. disruptívi; f. sg. disruptívă, pl. disruptíve

DISRUPTÍV, -Ă adj. (Despre descărcări electrice) Cu scântei, care produce flăcări, strălucește. [Cf. it. disruptivo, fr. disruptif].

DISRUPTÍV, -Ă adj. (despre descărcări electrice) cu scântei, care produce flăcări, strălucește. (< fr. disruptif)

Intrare: disruptiv
disruptiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disruptiv disruptivul disrupti disruptiva
plural disruptivi disruptivii disruptive disruptivele
genitiv-dativ singular disruptiv disruptivului disruptive disruptivei
plural disruptivi disruptivilor disruptive disruptivelor
vocativ singular
plural