dispunere sf [At: BĂLĂȘESCU, GR. 12/14 / V: (îvr) des~ / Pl: ~ri / E: dispune] 1 Aranjare a unor elemente, materiale etc. într-un anumit fel Si: (îvr) dispozătură. 2 (Îvr) Dispoziție (3). 3 (Îvr) Hotărâre. 4 (Înv) Dispoziție sufletească. 5 Utilizare a cuiva după propria dorință. 6 Conducere într-un anumit fel. 7 Desemnare printr-o dispoziție. 8 Înveselire. 9 (Înv) Pregătire pentru un anumit scop.