3 definiții pentru disproforon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPROFORÓN s.n. (La autorii latini) Aliterație a unor consoane greu de pronunțat. [Cf. lat. dysprophoronus, gr. dysprophoron < dys – greu, prophoros – care înaintează].

DISPROFORÓN s. n. (la autorii latini) aliterație a unor consoane greu de pronunțat. (< lat. dysprophoronus, gr. dysprophoron)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

disproforon (gr. dysprophoron din dys, prefix care exprimă sensul de dificultate, și prophoros „care înaintează”), termen folosit de autorii latini pentru denumirea aliterației unor consoane greu de pronunțat (R): „persecutrices praestigiatrices atque inductrices strigae.” (L., § 975-976) În limba română cităm: „Hârb frânt Hrib fript.” ( V. Alecsandri); „Capra calcă-n piatră Piatra crapă-n patru; Crape capul caprii-n patru Cum crapă piatra-n patru”. ( V. Alecsandri) În următorul exemplu de d., dificultatea nu ține de pronunțare, ci de înțelegerea enunțului, care, din motive de fonetică sintactică, se caracterizează printr-un echivoc lexical, destul de greu de evitat: „Stanca sta-n castan ca Stan.”

Intrare: disproforon
disproforon substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disproforon
  • disproforonul
  • disproforonu‑
plural
  • disproforoane
  • disproforoanele
genitiv-dativ singular
  • disproforon
  • disproforonului
plural
  • disproforoane
  • disproforoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)