DISPROFORON s.n. (La autorii latini) Aliterație a unor consoane greu de pronunțat. [Cf. lat. dysprophoronus, gr. dysprophoron < dys – greu, prophoros – care înaintează].

DISPROFORON s. n. (la autorii latini) aliterație a unor consoane greu de pronunțat. (< lat. dysprophoronus, gr. dysprophoron)

disproforon (gr. dysprophoron din dys, prefix care exprimă sensul de dificultate, și prophoros „care înaintează”), termen folosit de autorii latini pentru denumirea aliterației unor consoane greu de pronunțat (R): „persecutrices praestigiatrices atque inductrices strigae.” (L., § 975-976) În limba română cităm: „Hârb frânt Hrib fript.” ( → V. Alecsandri); „Capra calcă-n piatră Piatra crapă-n patru; Crape capul caprii-n patru Cum crapă piatra-n patru”. ( → V. Alecsandri) În următorul exemplu de d., dificultatea nu ține de pronunțare, ci de înțelegerea enunțului, care, din motive de fonetică sintactică, se caracterizează printr-un echivoc lexical, destul de greu de evitat: „Stanca sta-n castan ca Stan.”