DISPREȚUIT, -Ă, disprețuiți, -te, adj. Tratat cu dispreț, neluat în seamă, desconsiderat. Oare poate ca să fie suferință mai cumplită... Decît cea pe care-o naște dragostea disprețuită? MACEDONSKI, O. I 241. – Variantă: (învechit) desprețuit, -ă (ALEXANDRESCU, M. 26) adj.