dispersare sf [At: LM / Pl: ~sări / E: dispersa] 1 Împrăștiere. 2 Răspândire. 3 (Chm) Procedeu de obținere a unui sistem coloidal prin fragmentarea unei substanțe în particule cu dimensiuni corespunzătoare particulelor coloidale. 4 (Fig) Descompunere a undelor într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. 5 Deplasare organizată a populației, a instituțiilor etc., în timp de război din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite.

DISPERSARE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa; împrăștiere. Diviziunea socială a muncii presupune dispersarea mijloacelor de producție în mîinile unui mare număr de producători.

DISPERSARE s.f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; timpul și locul în care cineva a fost dispersat. [< dispersa].

dispersa [At: DDRF / Pzi: ~sez / E: fr disperser] 1 vtr A (se) împrăștia. 2 vtr A (se) răspândi. 3-4 vtr (Chm) A (se) realiza o dispersie. 5 vr (Fiz; d. unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. 6-7 vtr (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite.

DISPERSA, dispersez, vb. I. Tranz. A împrăștia, a răspîndi, a risipi în toate părțile. ♦ Refl. (Despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. Radiațiile luminoase se dispersează cînd trec printr-o prismă de sticlă. ♦ (În timp de război) A împrăștia în chip organizat populația, instituțiile etc. din centrele aglomerate, care pot constitui un obiectiv de atac (mai ales de bombardament aerian).

DISPERSA vb. I. tr., refl. A (se) împrăștia, a (se) răspîndi (în toate părțile). ♦ tr. A împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război pentru a nu constitui obiective vizibile. [< fr. disperser].

DISPERSA vb. I. tr., refl. a (se) împrăștia, a (se) răspândi. ◊ (chim.) a realiza o dispersie, a se afla în stare de dispersie. II. tr. a împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război, pentru a nu constitui obiective vizibile. ◊ a dispune unitățile militare pe subunități în raioane la distanțe mari, pentru a reduce posibilitățile inamicului de a le nimici. (< fr. disperser)

A DISPERSA ~ez tranz. A face să se disperseze. /<fr. disperser

A SE DISPERSA mă ~ez intranz. 1) A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se împrăștia; a se risipi. 2) chim. (despre particule de substanțe) A produce o dispersie. 3) chim. (despre substanțe) A fi în dispersie. 4) fiz. (despre unde, radiații) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvență diferită sau de radiații monocromatice. 5) (populația sau instituțiile dintr-o localitate mare) A se evacua din centrele aglomerate, care pot fi atacate de inamic, în regiuni mai îndepărtate. 6) (despre persoane) A se ocupa de activități foarte variate. /<fr. disperser

dispersare s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări

dispersare s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări

dispersare s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări

dispersa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dispersez, 3 dispersează; conj. prez. 1 sg. să dispersez, 3 să disperseze

dispersa (a ~) vb., ind. prez. 3 dispersează

dispersa vb., ind. prez. 1 sg. dispersez, 3 sg. și pl. dispersează

DISPERSARE s. v. împrăștiere.

DISPERSARE s. dispersie, împrăștiere, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire (înv.) risipă. (~ mulțimii.)

Dispersare ≠ concentrare

DISPERSA vb. v. împrăștia.

DISPERSA vb. a (se) împrăștia, (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.)

A (se) dispersa ≠ a (se) concentra

DISPERSARE. Subst. Dispersare, dispersie, împrăștiere, diseminare, răspîndire, risipire, pulverizare, pulverizație (rar). Răsfirare, întindere, răzlețire, extindere, propagare, difuzare, emanație, emanare. Rărire, rărit, rarefiere, rarefacție (rar), afînare, aerare. Destrămare, descompunere, dezmembrare, dislocare. Evaporare, volatilizare, vaporizare, spulberare; revărsare, revărsătură (înv.), prelingere, ieșire din matcă. Forță centrifugă. Adj. Dispersat, împrăștiat, răspîndit, pulverizat, risipit; răsfirat, întins, lățit; rărit, rarefiat, vaporos, afînat, aerat; destrămat, descompus; volatilizat, vaporizat, spulberat; revărsat, ieșit din matcă. Centrifug, centrifugal. Dispersiv; rarefiant. Rarescent (rar), volatil, volatilizabil, evaporabil. Vb. A dispersa, a împrăștia, a disemina, a răspîndi, a risipi, a pulveriza; a difuza, a propaga; a emana, a emite; a rări, a aera, a afîna. A destrăma, a descompune, a dezmembra, a disloca. A se dispersa, a se împrăștia, a se risipi, a se răspîndi, a se răzleți, a se răsfira, a se extinde; a se propaga; a se rări, a se rarefia, a se afîna. A se destrăma, a se descompune, a se dezmembra, a se dezarticula (fig.). A se evapora, a se vaporiza, a se volatiliza, a se spulbera, a se revărsa, a ieși din matcă. Adv. (În mod) dispersat, izolat, răzlețit. V. curgere, descompunere, dispariție, distrugere.