2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dispersáre sf [At: LM / Pl: ~sắri / E: dispersa] 1 Împrăștiere. 2 Răspândire. 3 (Chm) Procedeu de obținere a unui sistem coloidal prin fragmentarea unei substanțe în particule cu dimensiuni corespunzătoare particulelor coloidale. 4 (Fig) Descompunere a undelor într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. 5 Deplasare organizată a populației, a instituțiilor etc., în timp de război din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite.

DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.

DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; împrăștiere, răspândire. – V. dispersa.

DISPERSÁRE, dispersări, s. f. Acțiunea de a (se) dispersa; împrăștiere. Diviziunea socială a muncii presupune dispersarea mijloacelor de producție în mîinile unui mare număr de producători.

dispersáre s. f., g.-d. art. dispersắrii; pl. dispersắri

dispersáre s. f., g.-d. art. dispersării; pl. dispersări

DISPERSÁRE s. v. împrăștiere.

Dispersare ≠ concentrare

DISPERSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; timpul și locul în care cineva a fost dispersat. [< dispersa].

dispersá [At: DDRF / Pzi: ~séz / E: fr disperser] 1 vtr A (se) împrăștia. 2 vtr A (se) răspândi. 3-4 vtr (Chm) A (se) realiza o dispersie. 5 vr (Fiz; d. unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. 6-7 vtr (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite.

DISPERSÁ, dispersez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi în toate părțile. ♦ (Chim.) A realiza o dispersie sau a fi în stare de dispersie. ♦ Refl. (Fiz.; despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. ♦ Tranz. și refl. (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite. – Din fr. disperser.

DISPERSÁ, dispersez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi în toate părțile. ♦ (Chim.) A realiza o dispersie sau a fi în stare de dispersie. ♦ Refl. (Fiz.; despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. ♦ Tranz. și refl. (În timp de război) A (se) deplasa în chip organizat (populația, instituțiile etc.) din centrele aglomerate, în regiuni mai ferite. – Din fr. disperser.

DISPERSÁ, dispersez, vb. I. Tranz. A împrăștia, a răspîndi, a risipi în toate părțile. ♦ Refl. (Despre unde) A se descompune într-un spectru de unde cu frecvențe diferite. Radiațiile luminoase se dispersează cînd trec printr-o prismă de sticlă. ♦ (În timp de război) A împrăștia în chip organizat populația, instituțiile etc. din centrele aglomerate, care pot constitui un obiectiv de atac (mai ales de bombardament aerian).

dispersá (a ~) vb., ind. prez. 3 disperseáză

dispersá vb., ind. prez. 1 sg. disperséz, 3 sg. și pl. disperseáză

DISPERSÁ vb. v. împrăștia.

A (se) dispersa ≠ a (se) concentra

DISPERSÁ vb. I. tr., refl. A (se) împrăștia, a (se) răspândi (în toate părțile). ♦ tr. A împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război pentru a nu constitui obiective vizibile. [< fr. disperser].

DISPERSÁ vb. I. tr., refl. a (se) împrăștia, a (se) răspândi. ◊ (chim.) a realiza o dispersie, a se afla în stare de dispersie. II. tr. a împrăștia organizat populația, instituțiile etc. în timp de război, pentru a nu constitui obiective vizibile. ◊ a dispune unitățile militare pe subunități în raioane la distanțe mari, pentru a reduce posibilitățile inamicului de a le nimici. (< fr. disperser)

A DISPERSÁ ~éz tranz. A face să se disperseze. /<fr. disperser

Intrare: dispersa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dispersa dispersare dispersat dispersând singular plural
dispersea dispersați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dispersez (să) dispersez dispersam dispersai dispersasem
a II-a (tu) dispersezi (să) dispersezi dispersai dispersași dispersaseși
a III-a (el, ea) dispersea (să) disperseze dispersa dispersă dispersase
plural I (noi) dispersăm (să) dispersăm dispersam dispersarăm dispersaserăm, dispersasem*
a II-a (voi) dispersați (să) dispersați dispersați dispersarăți dispersaserăți, dispersaseți*
a III-a (ei, ele) dispersea (să) disperseze dispersau dispersa dispersaseră
Intrare: dispersare
dispersare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispersare dispersarea
plural dispersări dispersările
genitiv-dativ singular dispersări dispersării
plural dispersări dispersărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)